We still can FILIT

Editorial Niciun comentariu despre We still can FILIT 10
We still can FILIT

Treceam prin Unirii marți dimineață și, printre schelele deja instalate, erau oameni care prindeau pereții corturilor albe. Am zîmbit cînd am văzut că poartă toți tricouri FILIT, de parcă asta ar fi fost uniforma de șantier – și pe bună dreptate era, doar că a unuia literar. De miercuri, tricouri identice purtau jumătate din oamenii pe care-i întîlneai pe străzi. Dacă n-ar fi purtat ecusoane, n-aș fi știut dacă am în față un voluntar, un organizator sau un scriitor venit de la cîteva mii de kilometri distanță. Mi s-a părut că, dintr-o dată, a apărut în Iași ceva care-a unit comunitatea – oricît de lipsit de însemnătate ar putea părea un simplu detaliu vestimentar – a dat senzația că toată lumea poate să contribuie, să facă ceea ce știe mai bine, pentru un festival ca FILIT, cum nu multe mai sînt în România.

FILIT a crescut sub ochii noștri – l-am urmărit în ediții mai mari, pe care nu le-am crezut posibile și-apoi l-am văzut cum dispare și cum, deși fără susținere, încearcă să #reziste. Ce s-a întîmplat anul acesta ne-a surprins pe toți. Deși programul fusese deja publicat, nu ne-am așteptat ca, odată cu venirea studenților în Iași, cu Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr din Iași, cu Noaptea Albă a Galeriilor, Bookfest, să avem și cinci zile pline de literatură – pentru toate gusturile. Fanii poeziei s-au mutat la Dostoftei, cei ai supranaturalului la Casa Sindicatelor și, la finalul serilor de festival, toți s-au reunit pentru serile organizate la Teatrul Național. Ne-am întîlnit mulți acolo, ne-am privit peste rîndurile de scaune și ne-am zîmbit încurajator, uimiți parcă de tot ceea ce se-ntîmpla în jurul nostru. După, tot noi, ne-am întîlnit în oraș, ne-am ciocnit de scriitori prin restaurante, baruri, cafenele și nu ne-a venit să credem că se poate ca o invazie culturală să devină parte din normalitate, atît de curînd.

N-am fi avut cum să nu prindem drag de ediția asta – și nu doar noi. Citeam pe Facebook o postare a unuia dintre organizatori, care-l cita chiar pe scriitorul Jeff Lindsay. Acesta spunea, într-o declarație, că „Am fost la multe festivaluri mari în lumea asta, dar țin să vă spun că FILIT e cel mai bun dintre toate la care am participat”. Toată lumea s-a emoționat și pe bună dreptate. O fi fost scriitorul subiectiv, dar după cinci zile petrecute într-un Iași de toamnă, în care cărțile au dat afară toată lumea din case, nici n-ar fi avut cum să fie altfel.

Știm, deși n-o spunem întotdeauna, că FILIT e ceva mai mult decît un festival de literatură. E o marcă a rezistenței literare naționale, o formă de protest în fața rutinei și-a lipsei de inițiativă. Dacă ne-ar întreba cineva de ce-am vrea să rămînem în Iași sau de ce n-am plecat încă, FILIT ar face parte din lista motivelor. Și nu doar edițiile grandioase, ca cea din anul acesta – ci simplu fapt că în comunitatea din care facem parte există oameni care încă luptă să-l organizeze.

Foto: Cătălin Varga

Articole similare:

Autor:

Aryna Creangă

Redactor-șef la „Opinia studențească”, studentă în anul al III-lea la Catedra de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top