Moartea lină a învățămîntului

Dinspre Ministerul Educației bate vîntul schimbării. Din nou. Doar că are un miros de praf de aspirator înfundat vreo cîțiva ani. După ce, prin zeci de ordonanțe, au ciuntit vechea Lege Națională a Educației din 2011, grupul ale cărui interese le reprezintă Sorin Cîmpeanu a anunțat că pînă la finalul anului ne așteaptă una nouă. Nu că acel document care reglementează în prezent învățămîntul ar mai avea vreo legătură cu cel din 2011. Prin ordonanțele de care spuneam și prin ne-punerea în practică a multora dintre prevederi, legea care ne guvernează acum, în 2015, pare un văr îndepărtat, abandonat la naștere și crescut în Zimbabwe față de proiectul gîndit de Funeriu.

Însă declarațiile ministrului Cîmpeanu ne arată încă o dată, dacă mai era nevoie, cît de prost sînt gîndite schimbările legislative din România. Legea din 2011 a lui Funeriu a fost singura încercare veritabilă de reformare a învățămîntului, în special a celui superior. Impunea criterii stricte pentru promovare, nu mai puteai să devii profesor cu cărțile publicate la PIM. Impunea un sistem de finanțare a studenților prin granturi, care ar fi însemnat că universitățile nu mai depindeau anual de numărul de studenți pentru a obține finanțarea, aceasta fiind oferită pe ciclu de studii.

Astfel, poate, nu mai treceau jumătate dintre cei care ar fi meritat picați dar nu s-a făcut astfel de dragul păstrării finanțării. Legea vorbea și de o structură doctorală solidă, cu puterea descentralizată și cu aceeași finanțare pe granturi. În fine, legea promitea, dar aplicarea ei a fost aproape un dezastru. Nu au existat granturi, nu s-a ținut cont de clasamentul universitar, iar cum posturile erau blocate, promovarea s-a făcut tot după ureche, reglementată de o ordonanță. Însă gurile rele și istoricul unor astfel de propuneri spun că noua administrație, în loc să învețe și să îmbunătățească legea respectivă, va veni cu un proiect scos de la naftalină al Ecaterinei Andronescu, autoarea din umbră a multora dintre ordonanțele care au ciuntit Legea Educației.

Sîntem, din nou, pentru a nu știu cîta oară, puși în fața promisiunilor de schimbare. Iar această schimbare vine într-un ambalaj prea bine cunoscut – dezbatere publică aproape zero, consultarea cu sindicatele și profesorii aproape inexistentă, declarațiile actualului legislativ despre noua lege – „aproape perfectă”. Legea învățămîntului secundar și superior, dar și cea a învățămîntului profesional, propuse de Spiru Haret în 1898 și 1899, au stat în dezbatere la Senatul Universității din Iași doi ani de zile. Legea lui Funeriu din 2011 a stat cîteva săptămîni. Este cineva care dă legii Andronescu-Cîmpeanu mai mult de 24 de ore?