Primele impresii după festivalul urii

Cu o prezență de 20,41%, referendumul Coaliției pentru Familie nu a atins cvorumul, deci e invalid. O aventură de 43 de milioane de euro la care românii au răspuns surprinzător de bine într-un weekend în care chiar pot să spun că sînt mîndru de concetățenii mei, lucru care se întîmplă foarte rar.

Cauzele sînt multiple. Multă lume a presupus că Coaliția pentru Familie pleacă cu trei milioane de voturi din start, neluînd în considerare că e mult mai ușor să convingi pe cineva să semneze o listă cînd îl abordezi în drumul lui zilnic prin oraș sau cînd te duci la el la ușă decît să-l scoți din casă în ziua votului. Cu toate că am bănuieli și în privința acelor trei milioane de semnături, sau măcar a validării lor, avînd în vedere că USR a raportat atîtea probleme în campania Fără Penali, inclusiv multe primării unde funcționarii nu știau procedura de validare, deși se presupune că în urmă cu puțin timp fuseseră pe la ei și listele CpF. În al doilea rînd, miza pentru PSD în teritoriu n-a fost așa mare ca la alegerile locale sau parlamentare, ca să tragă primarii din greu pentru a-și mobiliza electoratul. Dragnea s-a folosit de referendum în două feluri, pentru a distrage atenția de la problemele reale ale țării, reprimarea violentă a protestului din 10 august, pesta porcină, economia, epidemia de rujeolă, asaltul asupra legilor justiției etc, dar și pentru a-și reconfirma poziția de combinator șef al alegerilor în partid, asigurîndu-și colegii că dacă stau încolonați în spatele lui le asigură și europarlamentarele și, mai important, următoarele parlamentare. Însă mașina de furat voturi nu merge strună cînd nu-s primari, consilieri locali, deputați sau senatori de ales, iar condamnatul pentru fraudă la referendum n-a reușit să mai fraudeze încă unul, cu toate că au fost schimbate regulile jocului chiar pe ultima sută de metri, lăsînd multiple portițe pentru furt pe față. Să nu mai vorbim de CNA, care a dat undă verde la propagandă.

Al treilea, dar în nici un caz ultimul motiv al eșecului, este asocierea în mentalul românesc între referendum și PSD. Deși s-au bătut în piept prin vocea Vioricăi Dăncilă la Bruxelles că nu promovează inițiativa, partidul tot a tras în țară pentru votul din weekend, prin asocieri bolnăvicioase între biserică și politic. Absența din weekend a fost și un (ne)vot de blam față de PSD-ul lui Dragnea, dar, desigur, și față de celelalte partide mari și canceroase, ALDE, PNL, PMP. În opoziție sau la guvernare, formațiunile s-au făcut preș la ușa CpF-PSD. Două dintre ele mai și tupeul să folosească cuvîntul „liberal” în numele partidului.

Un mare bravo pentru USR, care s-a organizat exemplar în ultimele zile, cu 12.000 de membri sau simpatizanți care au supravegheat votul. Ei au fost oamenii care au lucrat ca garanți ai democrației în weekendul care a trecut, încercînd să oprească din mașinăria de furat voturi a PSD, la care a pus niște jar și BOR.

„Ne-am confruntat cu o imensă mașină propagandistică de manipulare”, au fost primele cuvinte ale serii de duminică ale conducerii CpF. Asta venind de la oamenii care de doi ani umplu spațiul public cu manipulări și intoxicări de genul „O să vă fure homosexualii copiii”. Coaliția asta formată din așa-zis creștini care răspîndesc ură ar trebui să ajungă acolo unde îi e locul, la marginea societății, ignorată de oamenii de bună credință, pentru că nu face decît să decredibilizeze și mai tare biserica, o instituție cu deja mari probleme de imagine pe segmente din mediul urban.

De data asta, românii s-au mobilizat exemplar, urmînd strategia cea mai eficientă, cea a #boicotului. Sper doar că această lecție de democrație să nu fie uitată prea curînd sau, mai rău, să nu fie prost înțeleasă. La următoarele alegeri le ne vedem la vot.

Sursă foto: g4media.ro