La cersit drepturi, pe esplanada

„Ne revoltam, deci existam!”. Asta ar fi trebuit sa scrie pe pancartele studentilor care au iesit cu pretentiile vopsite in strada, sa-si strige injuriile la adresa sistemului educational si sa-i prezinte degetul din mijloc Ecaterinei Andronescu. Nu ca le-ar fi lipsit motivele ori dreptatea, dar nu asa se construieste consistenta unui protest. 200 de voci eterogene, lipsite de substrat ideologic, raportate la zecile de mii de studenti ai Iasului nu sint altceva decit niste strigate irosite in desert. Degeaba s-au adunat reprezentantii celor sase ligi iesene si au imbracat tricourile negre ale razvratirii. Furiile ar fi trebuit sa si le scrie pe frunte, iar nemultumirea sa fie punctul de pornire, nu esenta unei revolte care s-a inabusit imediat ce-a inceput.

Joi, 2 aprilie, Iasul studentesc a gresit impardonabil. Si-a irosit pretextul de a demonstra ca demasca farsele jucate de Minister de la centru. S-au auzit numai urlete si s-au citit niste mizgalituri prea usor de contestat de autoritati: „Vrem BMW, daca nu RATP!”, „Nu am unde sta si-i prea mica bursa mea!”, „Vrem calitate, nu aere de superioritate”. Un asa „se cere”, in numar mic si cu pasul batut pe loc. Revendicarile sint aceleasi de cind lumea, dar, in acelasi timp, legitime: nici unui student nu-i convine marirea taxelor de scolarizare si sa-si dea toti banii de bere pe un abonament la autobuz. Cit despre burse, cu cit sint mai mari cu atit mai bine, firesc. Protestul a pornit cam asa: daca tot „i-a scapat” Ministerului ca va mari bursele si ne-a tras teapa, hai sa iesim cu acuzatia de minciuna in protap. Insa nu inainte de a ne mai fi cautat in buzunar si de alte nemultumiri si principii pe care nu le avem.

Chiar vor toti studentii calitate in invatamintul superior? Sa nu mai treaca examenele pe ochi frumosi, sa nu mai poata lipsi cu saptaminile de la cursuri fara sa se intimple nimic, sa nu plagieze fara sa fie exmatriculati, sa nu fie cinci, ci opt nota de trecere la un examen?

Om fi avind noi „frustrarea provincialului”, dar nici bucurestenii n-au stat mai bine la punerea in scena a ideologiei. Tot o apa de ploaie, salcie si trecatoare a fost revolta lor. Si sa nu ne imaginam ca alte natii mai europene decit noi sint mai pertinente si mai unite in actele lor de protest. Nemultumirile studentilor spanioli fata de implementarea procesului Bologna, tinute an de an, sint mai degraba mofturi ale unor rebeli. Se aduna vreo zece, dorm prin universitati, picteaza pancarte si, cind vine vacanta, se grabesc sa-si stringa „jucariile” si sa plece-acasa.

Vine si la noi Pastele, cine-o sa mai sta sa se contreze in ideologii cind s-a facut vremea de cheltuit banii din bursa cea insuficienta, dar care e aproape aceeasi si pentru cei cu zece pe linie si pentru cei cu sapte? Daca ar fi stat sa se gindeasca mai bine, studentii si-ar fi dat seama ca, de fapt, nu-si doresc mai nimic din ce-au cerut.

Laura PAULET