Gaura din bunul simț

Editorial Niciun comentariu la Gaura din bunul simț 35
Vot universitar

Legea Națională a Educației din 2011 a provocat o ruptură pentru universitățile care au avut bunul simț sau proasta inspirație, depinde pe cine întrebi, de a o aplica la sînge. Conducerea bicefală a presupus, pe hîrtie, ca membrii Consiliului de Administrație (decanii, prorectorii și rectorul) să nu poată face parte din Senat, cele două organisme trăind într-o simbioză periculoasă, care, în cazuri extreme, putea duce la blocaj. În fapt, sînt puține universități importante din țară, în afară de „Alexandru Ioan Cuza” și „Gheorghe Asachi”, care să păstreze prevederea în vigoare.

Astfel, închipuiți-vă că o universitate cum este TUIAȘI, cu 11 facultăți și aproape 14.000 de studenți, are un Senat de format din 46 de profesori și 16 studenți. Dacă din acesta nu pot face parte membrii Consiliului de Administrație, înseamnă că 11 decani, șase prorectori și rectorul nu pot fi senatori, ceea ce înseamnă că, din întregul colectiv didactic, vor trebui să apară 18 fețe noi. Deci, la momentul introducerii prevederii, aproape jumătate din Senatul vechi trebuia schimbat, în general cu persoane care nu au avut tangențe cu managementul academic. Îmi aduc aminte, cu un strop de amuzament, după alegerile din urmă cu patru ani, că existau voci din conducerea executivă de la „Cuza” care povesteau că în componența Senatului au intrat persoane care au pășit, la prima ședință ordinară a forului, pentru prima dată în Sala Senat și se uitau, admirativ, la portretele de pe pereți.

Socotelile de mai sus nu fac decît să arate o stare de fapt a legislației actuale cu privire la conducerile instituțiilor de învățămînt superior – metodologiile locale, construite pe coloana măcinată de scolioză a Legii Educației, sînt pline de un putregai al disfuncționalității. Senatorii sînt votați de întreaga universitate, făcînd practic irelevantă abilitatea managerială a persoanei respective, contînd notorietatea în instituția de învățămînt superior. Multe fotolii senatoriale se vor cîștiga pe principiul „băi, eu am auzit de băiatul ăsta de la Filosofie, apărea pe afișul unei conferințe”, decît pe un vot în cunoștință de cauză.

Ei bine, acest ridicol al reprezentării se înmulțește de mii de ori la alegerile studențești. Lipsa de interes sau existența unor interese (majoritatea de faimă și prestigiu personal) îi alungă pe unii studenți și îi împing pe alții să candideze pentru funcții de reprezentare în Consiliul Facultății de care aparțin și, mai apoi, de senator. Iar UAIC, care a îndrăznit să încerce impunerea unor criterii de exigență mai mari decît cele prevăzute în Legea Educației și toate amendamentele ei, s-a trezit singura universitate din țară cu metodologia suspendată de-o instanță judecătorească. S-a creat vîlvă în toată țara, jurnaliști redutabili și activiști convinși militînd împotriva deciziei UAIC de a încerca să introducă unele criterii suplimentare (fără restanțe și media cel puțin 8).

În bătălia surdă dată între orgoliul personal al unui student și încăpățînarea administrativă a unei instituții se va pierde, însă, esențialul: nimeni nu va observa, din nou, putregaiul legislativ din educație și vom trăi încă patru ani cu impresia că transparența alegerilor e dată de cît de tare răsună trompetele.

Autor:

Cătălin Hopulele

Director la Opinia studențească, reporter Ziarul de Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top