Electoratul are restanta

Cum ne batem noi joc de sesiunea adevarata, sesiunea tumultoasa, zdrobitoare a nervilor, frumoasa in nenorocirea ei. Totul a inceput cu revolutia industriala. Luam in deridere pina si metodele de copiat, alea clasice, cu fituici asezate la soseta, minuite cu degete dibace, ridicate in timpul examenelor cu un stranut fortat. Acum, un aparat cit un bob de orez, cu magnet si un circuit minuscul, un prieten binevoitor care sta acasa cu niste cursuri in fata, adevarat orator, sint solutia mai buna. Profesorul intrece orice barem in bunavointa. A obosit si el sa mai faca pe politistul la examene, e mai comod sa-si spuna in gind scuze precum „va furati singuri caciula”. Misiunea lui se incheie in momentul in care si-a expus pe tabla teoria si a pomenit despre practica, s-a plictisit sa mai urmareasca sutele de studenti care dau acelasi examen pe serii, in aceeasi zi. Nu este uman posibil.

Prinsi in dorinta de a ajunge mai repede acasa pentru o saptamina de vacanta binemeritata dupa sesiune, nici n-o sa ne dam seama ca alt decan ne va semna adeverinta de student, ca alt rector va pune stampila trebuincioasa din fotoliul inalt, in timp ce secretarele devin doar mai urite cu cit tipa mai tare. Si noi, din banci, ne-am obisnuit cu geamurile care nu se inchid bine din salile de curs, mamaliga e mai buna facuta la resoul cu sirma, decit sandvisul de la cuptorul cu microunde.

N-o sa ne doara prea tare daca un sef de catedra devine doar seful unui laborator, daca directorii de departamente de la Universitatea „Cuza” se aleg in turul doi de scrutin sau daca proiectele manageriale au punctul si virgulele puse unde trebuie. Nu prea ne pasa. Nu se cheama ignoranta, este doar firescul lucrurilor, al trecerii anilor de facultate linistit, fara grija testamentelor organizatorice, lasate parca cu limba de moarte de fostul „edil” din universitate. Luptele electorale se dau, din pacate, cu aceleasi arme uzate de mult timp, cu noroiul ce trebuie neaparat sa tinteasca orgoliul candidatilor, cu luari de git in talk-show-uri, cu nervii oteliti in lupte copilaresti pentru scaune de oameni mari. Cei care candideaza pentru altceva decit putere nu costa nici doi lei pentru personajele tabacite in razboaie cu mize false, date pe forumurile ziarelor.

Sa stiti ca un handsfree poate ajunge si la 350 de lei bucata.

Andreea ARCHIP