De dragul dictatorilor

Enes Kanter, jucător turc de baschet, a fost oprit pe Aeroportul „Henri Coandă” din București, nefiind lăsat să intre în țară, întrucât pașaportul lui fusese anulat de către autoritățile din Turcia. Acesta participă la un turneu de baschet, iar în România trebuia să premieze copiii uneia dintre școlile pe care Fethullah Gülen le finanțează la noi în țară. De aici, conform sportivului, și decizia autorităților de a-i anula pașaportul, Fethullah Gülen fiind cel pe care Erdogan îl învinovățește public de lovitura de stat eșuată împotriva sa. Kanter, care venea din Frankfurt, a fost nevoit pînă la urmă să se urce într-un avion de Londra și de acolo să plece la New York. Același Erdogan care duminica trecută a fost reales președinte al Partidului Justiție și Dezvoltare, partid din care a demisionat în 2014, pentru că se afla în incompatibilitate cu noua sa funcție de președinte al țării. Însă, în urma recentului referendum din Turcia, acesta poate acum să fie și lider de partid, și șef de stat. Turcia, țara în care deja protestatarii și susținătorii opoziției sînt reținuți și arestați, devine o dictatură tot mai aspră, însă oficialii români nu au nici o problemă în a respecta servil abuzurile acesteia.

„România a respectat decizia Turciei”, a declarat Meleșcanu, ministrul Afacerilor Externe, aflîndu-se la Istanbul zilele astea, referindu-se la cazul lui Kanter. Nu este prima oară cînd România îi face pe plac dictatorului vecin. Chiar recent, în aprilie, un cetățean turc căzut în dizgrația lui Erdogan nu a fost lăsat să iasă din țară.
Kanter a mai avut probleme din cauza opiniilor sale politice. Anul trecut, acesta a primit amenințări cu moartea după ce a criticat guvernul. Chiar tatăl lui i-a condamnat public opiniile, scriind o scrisoare deschisă în care spunea că fiul său a fost „hipnotizat” de Gulen și cerînd, „cu rușine”, scuze poporului turc și președintelui „pentru că are un astfel de fiu”, poveste care îmi aduce aminte de Shin Dong-hyuk, nord coreeanul care și-a turnat mama și fratele în lagăr, în urma unei vieți de îndoctrinare.

În timp ce discursul tot mai multor politicieni de vîrf este parazitat de narativa anti-europeană, pare că o parte dintre aceștia privesc cu nostalgie la practicile dictatoriale de la est. Este de ajuns să ne amintim de narativa multora din perioada protestelor anti OUG 13 și, mai recent, de ce au avut de zis legat de referendumul Coaliției pentru Familie, pentru a observa că cei mai mulți dintre aceștia rîvnesc doar la banii Uniunii Europene, dar nu îi prețuiesc și valorile. Și pînă și cei care se declară pro-europeni o fac mai mult de dragul electoratului, votul masiv pro-referendum arătînd cam pe unde ne aflăm de fapt.

Avînd în vedere felul în care consumă românii știrile și informația în general, și știrea asta o să treacă în mare neobservată, încă un fapt divers în România, fără să conștientizăm că ne depărtăm tot mai tare de o Uniune Europeană în care oricum am intrat pe ușa din dos, zîmbindu-le complice dictatorilor de la Est.