Șenghenu’

„Șenghenu ne-aduce nouă, lapte, brînză, carne, ouă”. Așa zici că e, du­pă toate dezbaterile, polemicile, schimburile de replici dintre varii lideri de opinie. În opinia mea, cîștigurile ade­rării la spațiul de liberă circulație sînt exact două: unul simbolic, altul prac­tic. Condiția de „cetățean european cu drep­turi depline” ține de partea cu simbo­lis­tica. Partea practică s-ar ve­dea la Cur­tici, la intrarea în Un­ga­ria. Ar dis­pă­rea cozile de camioane. Cam atît.

Le luăm pe rînd, de dragul tă­ia­tu­lui firului în patru. Povestea ce­tă­țea­nu­lui european este cea care mă amuză, în­tr-un fel. În primul rînd, deoarece spe­cia cetățenească europeană nu există de jure decît prin patru drepturi: ace­la de a alege și a fi ales în Parlamentul European, acela de a depune petiții la aceeași instituție, de a căpăta asisten­ță consulară de la oricare reprezentanță diplomatică a unui stat comunitar în afara Uniunii (dacă statul de origine nu are reprezentanță diplomatică în acea țară) și dreptul de rezidență și (sau) muncă în oricare stat membru. Fie vorba între noi, destul de puțin pentru o cetățenie sadea. De aceea, în loc de „cetățean european”, întotdeauna pre­fer să utilizez expresia „cetățean al unui stat membru al Uniunii euro­pe­ne”. Știu, e mai lung, mai complicat de uti­lizat, dar credeți-mă, e mult mai rigu­ros.

În plus, nu toate statele din celebra zonă Schengen la care tînjim sînt și state membre ale Uniunii Euro­pe­ne. Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția sînt în Schengen dar nu în UE. Marea Britanie și Irlanda sînt state membre dar nu au de gînd să in­tre în spațiul de liberă circulație. Țările mem­bre care trebuie să intre (conform tratatelor), mai devreme sau mai tîr­ziu, sînt Bulgaria, România dar și … Cipru. Această țară nu are un ca­lendar stabilit, din pricina proble­me­lor legate de diviziunea insulei între etnicii greci și turci. De fapt, marea emoție a Germaniei, Franței, Olan­dei și altora nu este neapărat legată de celebrul, faimosul și unicul Meca­nism de Cooperare și Verificare. Pro­ble­ma numărul unu este teama de emigrație masivă dinspre Turcia, via Bulgaria și dinspre Ucraina și Moldova, via România.

În condiții economice normale, poa­te nu am fi avut parte de atîtea griji legate de lupta anti-corupție din Bulgaria și România. Trăim însă în plină criză financiară. Orice gest care să sugereze electoratelor naționale că guvernele le feresc de venetici este binevenit.

Cred că avem, de fapt, de-a face cu „Șenghenu le-aduce lor protecție pentru popor”.

Gabriel Giurgiu este jurnalist la Televiziunea Română