DRAG NE-A fost referendumul!

Cînd mi s-a propus să îmi dau și eu cu părerea despre dosarul „Fra­udă la referendum“, am căzut într-o capcană. Adică, să zic așa, m-am adîncit în dosar, încercînd să-mi conturez o părere personală și obiectivă despre prestația in­cul­pa­­tului Nicolae-Liviu Dragnea. Am parcurs și articolele aferente su­biectului, ba și comentariile de sub­sol, care, fiind însă un subiect cu multe chichițe juridice, au fost chiar pe subiect, semn că „hater“-ii preferă să-și lase gîndurile otrăvite la alte articole. M-am pus pe pu­ri­cat și rechizitoriul. Ei bine, capcana re­zi­dă în faptul că am fost ispitit să iau în serios ceva ce, de fapt, n-am competență să judec. Nu știu să vă spun dacă Dragnea și-a și constrîns trepădușii să a­du­că lumea la vot, ceea ce ar fi ilegal, sau pitoreștile înregistrări i­lus­trea­ză doar îndem­nu­rile baronului pesedist să fie rugați frumos oa­me­nii să voteze, ceea ce pare exact atît de legal cît să fie rugați frumos să nu voteze.  Dar nu decid eu în a­cest caz.

Ceea ce însă poate decide ori­cine e de bună-credință e că or­ga­ni­­zarea referendumului a fost o mi­­zerie, din momentul în care a fost anunțat, apoi i s-au modificat re­gu­li­le, pînă în momentul de față, în care unui vicepremier i se pre­zintă file din dosar privind voturi mul­tiple pe care Dragnea le cu­noaște mai bine chiar decît pro­curorul care a instrumentat cazul.

Să trecem și peste constatarea a­gramată a boierului roșu, care ve­de că nici pe moșia sa nu iese so­co­teala la vopsea (celebra replică a lui Dragnea „aveți decît 38% prezență în Alexandria…“), urmată de un ui­mitor reviriment la nivel de pro­cente anti-Băsescu)… Zic doar că, înainte de a-l condamna noi înșine în afara sălii de  judecată, să-l e­lo­giem pe Dragnea, pentru că le-a fost drag multora la referendumul de demi­te­re a lui Traian Băsescu. S-a com­por­tat exact ca șefulețul dat în mă-sa, care îi freacă pe toți de le sar ochii, dar care îl privesc cu re­cunoștință bovină. OK, a coor­do­nat, vai cît de pompos sună, un sistem informatic complex, care i-a per­mis să dea cu biciul și-n Vran­cea, și-n Gorj, și-n Olt, nu doar prin­tre „teleoltenii“ săi, un pic rămași în urmă cu tehnologia și cu mecanismul de a vota disciplinat, precum morții de pe listele suplimentare.

Acest dosar, oricît s-a discutat toată seara la televizor, la cîrciumă sau la păcănele, cuprinde în el fo­tografia unui exercițiu electoral ra­tat. Nu din pricina tombolelor cu premii și ordinelor date în secțiile de votare, ci a traseului ulterior. Practic, cine a cîștigat referen­du­mul? Și cine l-a pierdut? Păi Drag­nea, din tabăra celor care aparent au rămas cu buza umflată după re­fe­rendum, n-a ajuns vicepremier, jupîn peste nenumărate surse de bani frumoși (cel mai recent, și vă­mu­itor de fonduri pentru dez­vol­tare rurală)? Iar acest război civil, în care nu s-a murit decît de rîs pen­tru atîtea numărări și con­tes­tări, nu cumva s-a încheiat printr-un armistițiu, a se citi pact de coa­bi­tare, și acela contestat de be­li­ge­ran­ții care se războiesc și pe timp de pace?

Bref, n-o să aflați de la mine da­că Dragnea e vinovat și-n fața legii pentru că s-a ocupat atît de mult, u­nii i-ar zice infracțiunea de folosire a influenței bla-bla-bla, ca un soldat credincios al celui mai mare partid de la noi. Totuși, am o întrebare simplă: de unde naiba sînt atît de mulți antimaghiari în Te­le­or­man, Vrancea ori  Gorj care să fi rezonat la mesajul „Vreți ca peste români să decidă Ungaria? Ve­niți la vot!“. OK, intră într-o re­țe­tă ve­che de ațîțare a na­țio­na­lis­mu­lui pri­mi­tiv al multora dintre noi. Însă tot mă uimește Dragnea prin capacitatea de a găsi anti­ma­ghiari printre ăia care n-au picior de ungur pe la ei! Păi nu-i nedrept ca un asemenea om să ajungă in­cul­pat?…

Horia GHIBUȚIU, redactor-șef la revista FHM