Marele meci de șah

A fost sau nu demiterea Gu­ver­nu­lui prin moțiune de cenzură un de­ra­paj controlat? Este sau nu aceasta o strategie a lui Traian Băsescu? Do­uă întrebări la care cu greu se poate da un răspuns tranșant. Dacă admitem că es­te vorba de o strategie, momentul ales pentru aplicarea ei nu este cel mai po­trivit. Căderea Guvernului cu doar o lună înainte de alegerile lo­cale este o înfrîngere ce poate avea efecte dezastruoase asupra PDL. Vor fi, cu siguranță, mulți lideri locali ai partidului ca­re vor migra la putere. Lucrul acesta va scădea scorul PDL. Pierderea alegerilor locale cu un scor sub 15% va avea impact psihologic important. Electoratul nu sprijină ni­ciodată perdanții.

Un lucru este cert. Dacă PDL ar fi rămas la putere drumul nu ar fi dus de­cît către prăpastie. Numirea lui Mi­­hai Răzvan Ungureanu în func­ți­a de premier nu a ajutat foarte mult PDL. Mi-e greu să cred că Guvernul său ar fi avut suflul necesar să tragă PDL după el. Cu atît mai mult cu cît agenda Cabi­ne­­tului Ungureanu se complica în fie­care zi, dacă ne gîn­dim doar la problema restituirii proprietăților na­țio­nalizate. Procesul de erodare al PDL ar fi continuat cu siguranță, imaginea de degringoladă a partidului s-ar fi amplificat, iar de­mocrat-liberalii ar fi plătit un preț foarte mare la alegeri. Re­întregirea salariilor bugetarilor nu ar fi făcut nici ea minuni.

Pentru PDL, marele cîștig al trecerii în opoziție este stoparea decli­nu­lui în sondaje. PDL s-ar putea ero­da în continuare, chiar și în opoziție, nu­mai în cazul în care Guvernul Pon­ta ar crește consistent salariile sau pen­­siile. Acest lucru este exclus, mai ales că Victor Ponta a dat deja semnalul, du­pă discuțiile cu delegația FMI, că preferă politicile economice prudente.

Mă aștept ca Guvernul condus de Victor Ponta să nu facă gesturi bruș­te. Nu cred că se va lăsa în voia po­pulismului, pentru a risca dez­e­chi­li­brarea indicatorilor macroeconomici. În ac­tua­lul context economic eu­ro­pean și mondial ar fi un gest sinucigaș, care ar anula toate eforturile popu­lației de pî­nă acum. Astfel de decizii se decontează la urne. Pe de altă par­te, nu cred că viitorul Guvern va lua măsuri dure de reformă. Mă aștept ca Victor Ponta să mizeze pe strategia pașilor mărunți. Va reîntregi salariile bugetarilor, dar nu le va mări subs­tan­țial. Va returna pensionarilor ba­nii luați sub formă de asigurări de să­nătate, dar nu va crește pensiile.

Nu știu dacă prezența PDL în opoziție va fi în măsură să readucă la urne electoratul de dreapta, care s-a îndepărtat de Traian Băsescu și PDL și care îngroașă astăzi rîndurile neho­tă­râților sau neimplicaților. Cred însă că prezența PSD la guvernare îi poate reactiva pe acești alegători.

Cel mai mare risc pentru USL es­te pierderea bătăliei morale, as­pec­te la care electoratul de dreapta este sensibil. Oricît de prudent va fi Victor Pon­­ta în actul de guvernare, este greu de cre­zut că va putea evita scandalurile care vor reaminti de „partidul-stat”. În jurul Guvernului au început deja să dea tîrcoale personaje care aduc amin­te de perioada în care corupția devenise politică de stat. Viorel Hrebenciuc sau Dan Voi­cu­lescu sînt doar două exemple. Cum îi va împiedica Victor Ponta pe baroni să devalizeze bugetul de stat, sfidînd populația care resimte în continuare criza economică. Nu va reuși. Cîș­ti­ga­rea alegerilor parlamentare din no­iembrie de către USL nu este o certitudine. În fond, noua putere nu trebuie să se erodeze decît cîteva procente, pentru a cădea sub pragul de 50% și a fi trimisă, din nou, de Tra­ian Băsescu în opoziție. Marele meci de șah abia a început!

Silviu SERGIU