La Petrila, restul e tacere

A trecut mai bine de o saptamina. Toata tara a plins alaturi de familiile minerilor care si-au pierdut viata in teribilul accident din mina de la Petrila. Doisprezece ortaci s-au stins in intunericul de sub pamint, iar paisprezece se zbat la granita cu moartea, cu microfonul meschin acoperindu-le tubul de oxigen, pe patul de spital. Titluri cutremuratoare au tinut prima pagina a ziarelor si headlinurile posturilor de stiri. Televiziunile si ziarele au scotocit si au intors “subiectul” pe dos cu o sete nepotolita de “singe”, “durere” si “imagini cutremuratoare”. Cuvinte patetice au mizgilit adevarata suferinta a minerilor si atit. Deja s-a uitat vilvataia de simbata trecuta, nu se mai intreaba nimeni ce se intimpla cu cei care au ramas si care muncesc mai mult morti decit vii.

De citeva zile e cit de cit liniste. Nu se mai aude mare lucru despre minerii din Petrila sau din minele din Valea Jiului. Se mai iteste cite o stirica despre starea celor internati in spital.

Peste forfota de saptamina trecuta s-a asternut tacerea mediatica. Camerele de luat vederi au plecat, penita scribilor s-a uscat. Microfoanele nu mai cauta declaratii acuzatoare. Tragicul eveniment a reprezentat pentru ziaristi si politicieni un prilej extraordinar de a se umple de penibil. Ziaristii au plusat pe dramaticul situatiei din goana dupa subiecte senzationale, iar politicienii si-au frecat minutele de bucurie la un asemenea prilej gratuit de campanie electorala.

“Bogatiile” patriei sunt scoase la lumina cu singe, doar pentru un milion in plus la salariu si pentru o zi in plus la concediul de sarbatori. Acum citiva ani, saracia din Moldova impingea barbatii vajnici spre Valea Jiului, sa munceasca in mina, ca sa cistige pentru ei si pentru familiile lor o viata mai buna. Cei care aveau cite un miner in familie, fie el sot, frate sau tata, erau oameni cu stare si erau respectati pe vremea raposatului. Acum, ceasul lor a stat. S-au marit doar burtile nesatule ale unor capuse care traiesc din carnea legendarilor ortaci. Ei cumpara untdelemn si piine pe datorie si se arunca ca orbetii in fundul pamintului, ca sa aiba cu ce le plati.

Oana Elena BALAN