Consecințele berlusconizării voiculesciene

Scriam recent pe Contributors.ro des­pre lovitura de trăsnet pe care a re­prezentat-o recenta Ordonanță de Ur­gență pentru modificarea Legii au­diovizualului. Impactul public pe care l-a avut apariția documentului a fost invers pro­porțional cu „discreția” pe care Gu­ver­nul a adoptat-o în promovarea sa. Se pare că socotelile de acasă nu se po­tri­vesc cu cele din tîrg nici chiar în cazul Guvernului, de vreme ce un text relativ restrîns a stîrnit o furtună atît de mare.

Berlusconizarea este un termen deja înrădăcinat în lumea televiziunii și desemnează concentrarea principa­le­lor canale mediatice în mîna unei sin­gure persoane, pionierul acestui sis­tem fiind Silvio Berlusconi, proprietar a trei mari canale de televiziune comer­ciale în Italia și principal factor de in­fluență asupra celor trei posturi, din poziția de prim-ministru. Pe plaiurile mioritice a apărut un omolog pe măsură, în persoana pa­tro­nului din penumbră al trustului media Intact, trust în cadrul căruia numărul și agresivitatea „Antenelor” este în con­tinuă expansiune. După ce, la înce­pu­tul anului, grupul Intact a încercat fără succes introducerea în codul audio­vi­zual a unor prevederi favorabile sieși, dar discriminatorii față de parteneri, tocmai aceste prevederi au fost impuse prin recenta ordonanță, de unde principalul argument în etichetarea acesteia cu numele făptuitorului amintit.

Chiar dacă nu afectează direct și explicit instituția însărcinată cu su­pra­vegherea respectării drepturilor constituționale la informare pluralistă, po­ziția CNA este major zdruncinată prin lipsirea sa de posibilitatea de a aplica sancțiuni eficiente pentru derapajele tot mai dese ale unor televiziuni. CNA-ul devine astfel prima autoritate publi­că decorativă, un adevărat exemplu pen­tru modelarea celorlalte instituții ale statului cărora li se pregătește un sta­tut asemănător, toate acestea sub um­bre­la atotcuprinzătoare a unui Parlament a cărui singură rațiune de a exista ur­mea­ză să fie dăruirea de imunități și im­pu­ni­tăți. Pînă și funcția aceasta ar putea să nu mai fie atît de vizibilă pentru oa­me­nii de rînd, căci ea va fi cu grijă camufla­tă de un sistem de justiție demn de monstruozitatea unei asemenea construc­ții.

Amenzile sau întreruperile de emi­sie, atunci cînd erau aplicate prompt de CNA, stîrneau un oarecare ecou în rîndul publicului, referindu-se strict la nerespectarea prevederilor legale în ma­terie. În ceea ce privește nerespec­ta­rea normelor deontologiei profesi­o­nale și ale bunului simț, mecanismele sancționatorii sînt mai complicate, fiind și extrem de amorțite de prestațiile te­le­viziunilor din ultimii 20 de ani. Parcă insuficient eliberate de ori­ce complexe, majoritatea televiziunilor de știri, a căror vocație și rațiune de a exis­ta este însăși încălcarea dreptului la dem­nitate și la propria imagine, dobîndesc o imunitate ce le încurajează în practicarea unui tip de jurnalism contrar tuturor deontologiilor profesionale și valorilor constituționale.

Degenerarea climatului public ro­mânesc este consecința apariției unei suveranități mediatice vicioase și ne­li­mitate, care prin aplicarea recentei or­donanțe este eliberată de spectrul unei posibile intervenții a autorității. Ur­gen­ța este dictată poate chiar de ultima săptămînă de campanie electorală, în care s-ar putea să asistăm pasivi la o serie de manifestări cu o încărcătură de josnicie fără precedent, în sanc­țio­na­rea cărora chiar o posibilă interven­ție a autorității urmează să rămînă to­tal ineficientă. Anihilarea funcției sanc­țio­natorii a CNA va fi cu atît mai utilă acelor voci mediatice cu cît acestea sînt mai subordonate unor grupuri de pute­re politică. Această complicitate pa­re să fie încă un pas în asaltul pornit îm­potriva funcționării statului de drept.

Nerăbdarea cu care magnatul In­tac­tului s-a pornit să neutralizeze ori­ce concurență reală sau imaginară este con­firmată și de adoptarea pe furiș a aces­tei ordonanțe de urgență, care îi va asi­gura și legal condiții pentru a rămîne singurul grup cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice. Fie­ca­re articol al ordonanței respiră profund din maiasma intereselor acestui grup, inclusiv în relațiile cu partenerii din publicitate sau din distribuția prin ca­blu. Las celor care vor avea curiozitatea să facă un exercițiu de aplecare mai aten­tă asupra textului, „plăcerea” de a fi recompensați prin descoperirea și a altor aspecte care contravin normelor unei civilizații democratice și pluraliste.

Șerban PRETOR este fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului