Cazul Oprea: un inventar al întrebărilor de etapă

Cînd scriu aceste rînduri, sînt deja zece zile de la accidentul în care polițistul Bogdan Gigină de la Brigada Rutieră din București și-a pierdut viața în coloana oficială a ministrului de interne Gabriel O­prea. În tot acest timp, s-au adunat însă mai multe întrebări decît răs­punsuri legate de circumstanțele în care s-a petrecut accidentul. Iar cînd întrebările se adună și se re­petă fără să capete răspunsuri, e semnul tipic pentru o încercare de mușamalizare. Chiar dacă sînt șanse mari să rămînem doar cu în­trebările, poate e bine să le facem un inventar de etapă. Adică să ne pregătim și noi să punem un semn că știm că „Aici e o mușamali­zare!”.
Încep cu cele devenite deja clasice.

De unde venea coloana mi­nistrului Oprea? Și unde se ducea?

Oficial, nu știm, dar „pe surse“ a răspuns șoferul domnului O­prea: venea de la un sediu SRI și se îndrepta spre casă. Dar atunci care a fost motivul constituirii coloa­nei? Și cum a putut fi vorba de o urgență – căci așa cere legea – dacă ministrul mergea spre casă?

Ministrul Oprea, spun surse anonime din poliție, are la activ de la începutul anului 1.500 de coloa­ne oficiale. E adevărat? Dacă nu, de ce ministerul nu infirmă infor­mația care circulă deja de cîteva zile?

Ce facem cu bîlbele de pînă a­cum?

În seara accidentului, purtă­toarea de cuvînt a poliției capitalei a omis să spună că polițistul G­i­gină făcea parte din coloana mi­ni­s­tru­lui Oprea. A­ceas­ta nu e o min­ciu­nă prin omisiune? Tot ea a spus în seara accidentului, pe 20 octom­brie, că polițistul Gigină plecase spre o misiune, cînd el era deja în misiune. Aceasta nu e de-a dreptul o minciună?

În comunicatul poliției prin care în cele din urmă e precizat că polițistul Gigină era în misiune și făcea parte din coloana ministrului se arată că ministrul ar fi intervenit imediat pentru polițist, „cu telefoane la domnul Arafat“. A­tunci de ce ministrul Oprea a spus în singura lui declarație oficială despre acest caz că inițial nici nu a știut că a fost vorba de un accident, și că a aflat că e un accident după ce plecase de la locul cu pr­i­cina?

Și noi cui ne adresăm?

Dacă în accident nu era implicat ministrul de interne, ci cel de externe să spunem, probabil că îl întrebam pe ministrul de interne, în calitate de șef al poliției, ce e cu aceste coloane oficiale gestionate de poliție: cine solicită și cine a­probă constituirea unei coloane oficiale? Cîte coloane oficiale au fost în trafic de exemplu în luna octombrie? Cît costă o coloană ofi­cială? Cine a folosit aceste coloane oficiale mai des? De ce nu există o evidență transparentă a coloanelor oficiale?

Probabil că ministrul de in­ter­ne, oricare ar fi fost el, ar fi dat din colț în colț, ar fi spus una, ar fi negat alta, dar cel puțin aveam un intervievat valid. Dar așa, cînd în accidentul unei coloane oficiale e implicat însuși șeful poliției, ce ga­ranție mai avem că un răspuns, orice răspuns, de la ministru sau de la poliție, mai e dezinteresat și cre­dibil? Și nu doar pentru ziariști, ci mai ales pentru procuratură? Și a­tunci, de ce în această situație mi­nistrul Oprea nu se suspendă sau nu e suspendat pe perioada cerc­e­tării acestui accident?

Coloana, simbol al castelor

Și aș mai putea continua, cu alte și alte întrebări. Dar e de reți­nut pînă la urmă că totuși aici nu e vorba de persoana domnului O­prea, deși ea a dat o anumită colo­ratură întregii istorii și a permis brodarea pe de lături a mai multor interpretări secundare.

De fapt, în esență, în povestea nesfîrșitei coloane de întrebări fără răspuns a ministrului de interne este vorba de transparență, răs­pundere și democrație. Ea arată că în societate există privilegii intangibile, că de ele beneficiarii își permit să nu dea socoteală, că există o solidaritate a privilegiaților pe sea­ma restului populației.

Dar ea se suprapune și cu ten­dința din ultimele luni de a cum­păra/întări/privilegia instituțiile de forță din România: SPP e trecut în rîndul serviciilor secrete prin ordonanță de urgență (fără să ni se spună, și în acest caz, în ce constă „urgența”), bugetul netransparent al SRI e majorat la cote record, sînt acordate prin lege pensii speciale și salarii mărite pentru militari, polițiști şi un grup de 70 de ocu­panți ai unor înalte funcții publice.

Sfîrșit de toamnă și un aer de republică sud-americană urcă din toată România.

Text scris de Ionuț Iamandi, jurnalist Radio România Actualități