Autonomia ni se cuvine

Poate că e civilizat şi european să acorzi credit tu­tu­ror „călăreţilor” electorali, veniţi din Ungaria, ca să descalece, simbolic, în Piaţa „Gabor Aron” din Târgu Secuiesc. Tot aşa cum e creştineşte să-i înţelegi şi pe extremiştii Jobbik, şi pe liderul lor „european”, Vona Gabor, care lasă impresia că au venit în Ardeal, foarte agitaţi, doar ca „să lupte” electoral, deşi neam să exis­te vreun „secui” eligibil pe listele lor de candidaţi, pro­ve­nit din suta de mii de maghiari cu dublă cetăţenie.

Poate c-ar fi normal să-i credem pe reprezentanţii puterii, opoziţiei şi extremelor de la Budapesta, că des­calecă aici ca să facă spectacol naţionalist numai spre a convinge electoratul de acasă de îngrijorarea cu care ocrotesc soarta minoritarilor, disputîndu-şi astfel încă vreun milion de voturi.

Or fi interesante şi credibile toate aceste in­ter­pre­tări, doar că mie mi se pare că avem de-a face cu mai mult decît atît, lucruri demne de luat în seamă şi ele.

În primul rînd, mă bucură comportamentul european al românilor ardeleni – indiferent de naţionalitatea lor -, ma­ni­fes­tat în ul­ti­ma perioadă, în raport cu ieşirile, scan­dă­rile şi aro­ganţa politicienilor maghiari şi ale liderilor for­­ma­ţiu­ni­lor extremiste din Ungaria. Apoi, mă declar foarte surprins, negativ, de agitaţia naţionalistă tot mai ac­cen­tuată a unor guvernanţi unguri, precum şi de cea a „însoţitorilor lor” guvernamentali, de etnie ma­ghiară, din România. Este evident că românii n-au avut nici un fel de reac­ţie de respingere a mani­fes­tă­rilor de comemorare a Revoluţiei de la 1848, de către maghiarii din ţară sau din Ungaria. Un astfel de comportament n-ar fi avut justificare.

Dar în contextul unui atare sărbători să fie in­vo­ca­tă, fără drept de apel, necesitatea pretinderii au­to­no­miei „Ţinutului Secuiesc” sau a Ardealului, pur şi simplu, chiar de către un oficial guvernamental de la Buda­pes­ta – şi l-am numit aici pe vicepremierul Semjen Zsolt -, mi se pare un act de totală frondă politică.

De la o depunere de coroane şi manifestări cul­tu­ra­le decente, pînă la stîrnirea orgoliilor naţionaliste, ire­dentiste şi separatiste, este o abatere abruptă şi ne­ci­vilizată faţă de decenţa românilor ardeleni, care n-au dat şi nu dau vreun semn de ură şi xenofobie faţă de mi­no­ritatea maghiară.

Nu poţi să vii în Transilvania, tu, Semjen Zsolt, vi­ce­premier în executivul de la Budapesta, şi, după un număr de echitaţie şi un descălecat simbolic în se­cu­i­me, să spui: „Autonomia ni se cuvine!”. Pentru că nu este un fel de specialitate secuiască. Pentru că în UE este posibilă autoguvernarea şi autodeterminarea şi, deci, acestea pot fi valabile şi pentru maghiari!

Un mesaj tendenţios şi incitant, lansat, din nou, de un reprezentant important al executivului de la Buda­pes­ta. E mult, e puţin? E doar campanie electorală?

Poate doar în măsura în care şi declaraţia pas­to­ru­lui Tokes, făcută în momentul în care devenea „cetăţean al Ungariei”, era, şi ea, tot campanie electorală. „Mul­ţumim din inimă Guvernului maghiar că a rectificat dezastrul din 5 decembrie 2004, cînd a avut loc în Un­ga­ria un eşec al referendumului privind dubla cetă­ţe­nie a maghiarilor. De data aceasta facem faţă cu rectifica­rea acestui referendum, respectiv cu vindecarea rănilor cauzate de pactul de la Trianon, cu 90 de ani în urmă, deoarece am fost dezmembraţi. Cu această ocazie avem poate cea mai frumoasă sărbatoare de 15 martie din viaţa mea şi din ultimii 90 de ani, deoarece acordarea cetăţeniei maghiare se întamplă în spiritul punctului 12 din Revoluţia de al 1848, care prescrie uniunea cu Ardealul”.

de Marian SULTĂNOIU, senior-editor gândul.info

Text apărut la data de 15.03.2014 pe gândul.info