Problemele de viață se divid la 8
1001 de chipuri 1 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Problemele de viață se divid la 8 0„Îmi place foarte mult pi-ul. Îmi place cum arată”, îmi împărtășește Paul cu un surîs melancolic zărindu-se pe buze. Deși e în anul al III-lea la Facultatea de Automatică și Calculatoare arată încă asemenea unui licean. Îmi vorbește despre estetica numerelor ca și cum ar fi opere de artă sau chiar bucăți din natură. „La un moment dat aveam o chestie și pentru numărul 8 care provenea ori de la nume ori de la data nașterii. Oricum cifra 8 arată foarte bine, e simetrică, e frumoasă”.
Îi place să se plimbe cu bicicleta, să asculte muzica „bună” și să joace tenis, însă pasiunea lui cea mai mare rămîne cea legată de cifre. „Toată lumea este foarte serioasă cînd vine vorba de matematică și nu stiu de ce. Este și o artă să faci o problemă bună, iar aceasta trebuie să aibă o rezolvare inedită. O problemă bună seamănă cu un roman bun. Finalul sau concluzia trebuie să te surprindă”.
Deși la început vorbește cu reticență despre sine, discuția despre cifre și numere îl destinde. Încercă să mă convingă de frumusețea pasiunii lui și cu o sclipire în ochi tipică unui om cu adevărat îndrăgostit de ceva îmi spune că „deși matematica este o știință exactă, modul în care abordezi o problemă nu este niciodată exact. În general trebuie să te adaptezi, iar aceasta vine de la sine prin exercițiu. Este o materie la care, dacă nu ai exercițiu, chiar nu ai cum să reușești”.
Calcule minore pentru socoteli importante
El nu e ca și ceilalți colegi din facultate. Nu urmărește facilul în ceea ce face și chiar e un pic dezămagit de nivelul actual al învățămîntului. „Ar fi fost bine dacă profesorii și-ar fi păstrat modalitatea de predare de prin anii ’80-’90. Materia ar fi mult mai bună și mai multă. S-a scos mult din programa școlară o dată cu venirea de nicăieri a libertății”. Cu toate acestea, la BAC a luat o notă sub nouă. „Eram obișnuit cu un nivel mai ridicat și unele chestiuni minore le-am ignorat”. Cînd nu rezolvă probleme, îi place să citească, deși și asta implică prezența cifrelor. „Cel mai mult îmi plac Jules Verne și cărțile SF, pentru că se ocupă oarecum de tehnică”.
Devine nostalgic cînd îl întreb de la cine a pornit pasiunea lui pentru numere. Îmi povestește despre profesorul lui de matematică din liceu. Își amintește cît de impresionat a fost de faptul că acesta avea o bibliotecă plină de caiete în care erau problemele cele mai frumoase și mai inedite pe care le-a întîlnit de-a lungul anilor și că toate erau scrise de mînă. „Mai obișnuia ca la lucrări să mai arunce cîte o problemă din cele culese de el, ca să vadă cine reușește să o rezolve. Și mereu am avut o satisfacție cînd rezolvam o problemă mai grea, pe care nu oricine se încumetă să o abordeze. Și ca la orice problemă frumoasă și grea, dup-aia stai și te minunezi cît de simplu este de fapt rezultatul. Ca și în viață, de altfel”.
Andrei MIHAI









Adaugă un comentariu