Podgoria amintirilor

Strugurii nu se culeg niciodată cînd e toamna tîrzie, altfel coaja de­vi­­ne prea moale, se amestecă în teasc cu zeama din bobițe, care își pier­­de din aromă. Asta în cazul stru­gu­ri­­­lor albi, pentru că cei roșii, cu bo­bi­­ță ma­re, căpșunică, au cea mai intensă a­ro­mă imediat sub coaja ta­re ca­­re în­ve­lește „gălbenușul” bo­bi­ței. Ca să prinzi a­ro­ma de acolo trebu­ie să-i culegi tîrziu și să-i storci foar­te bine, cu grijă, pînă mustul prin­de o cu­loa­re vișinie.

Moș Ion predă lecția tuturor cu un zîmbet cald. El știe secretul vi­ilor din Huși mai bine decît oricine alt­­cineva și ori de cîte ori l-a po­ves­tit, scris, transmis sau dictat, nimeni nu reușește să facă un vin mai bun de­cît al său. S-ar lăuda și cu mustul, însă de cînd era mic a fost învățat că doar copiii beau mai mult decît un pahar. Și în plus, nu poți să îți dai sea­ma de un vin bun după gustul mus­­tului. De cele mai multe ori își pier­de dulceața și capătă tărie, de­­ve­nind sec, iar dacă butoiul nu e etanș și prinde aer, mustul fermen­tează prea repede și pierzi uneori și cîteva sute de litri de licoare odată.

Secretul pe care îl ține moș Ion în pivnița de sub casă e știut în toată Moldova. El este cel care strînge în fi­ecare an cîteva kilograme de stru­guri și scoate doar cîteva zeci de litri de busuioacă, cel mai pur și gustos vin din toată țara. Și rețeta asta a dat-o tuturor, dar fie solul, fie să­mîn­ța sau ne­răb­darea acestora din ur­mă a făcut ca vi­nul să iasă oțet. În fi­e­care seară co­boa­ră treptele spre sub­sol cu o lampă a­tîrnată de vîrful to­ia­­gului spre bu­da­na în care ține producția din fi­e­ca­re an. Uneori, l-a prins și dimineața re­zemat cu un cot de cepul butoiului și numai mirosul de mucegai l-a împins să ia o gură de aer proaspăt.

Moș Ion este bucuros. Nu e ta­len­tat, nu e priceput, e doar inimos. A spus-o de fiecare dată: pentru el, cea mai mare împlinire e faptul că, fiecare om care gustă din vinul său, se gîndește la el. Și în momentele alea, nu se mai simte deloc singur.

Cătălin HOPULELE