Libertate cu de-a sila
Pastila de după 22 februarie 2011 Niciun comentariu la Libertate cu de-a sila 0Nu țin minte foarte bine cum arăta lumea înainte de a veni la școală. De cînd mă știu viața mea se întinde printre bănci roase de lemn vechi, în colb de cretă, iar vîrfurile degetelor îmi sînt mereu pătate de cerneală.
Sînt o oală mare de lut în care sacerdoți și nebuni învestiți cu aceeași funcție au lăsat cîte-o ofrandă unui zeu indiferent și capricios peste măsură. Iar după ce-au aranjat meticulos și cu multă insistență fructele jertfite sau doar au aruncat din mers cîte-o sămînță stearpă au dispărut cu viteza unui glonț scăpat din strînsoarea fierului.
În clipa de față se apropie de mine ultimii dintre cei care au stat la rînd în ultimii 15 ani. Mă bat prietenește pe umăr și îmi zîmbesc complice, făcîndu-mi cu ochiul spre șirul indian care e tot mai mic, dar zîmbetul lor e mut și nici unul dintre ei nu mi-a spus ce să fac cu darurile lor, la ce-mi vor folosi. De asta, unele au putrezit, s-au făcut praf și s-au lăsat suflate de vînt.
Ritualul la care am participat dintotdeauna e pe sfîrșite și nu știu cum voi putea exista altfel, în afara regulilor pe care mi le-am însușit deja, obligată să ascult de legi care-mi vor fi străine. Cum va arăta momentul în care toate se vor răsturna cu capul în jos, după ce am mocnit atîta timp la lumina aceluiași foc? Mulți spun că voi fi liberă, dar eu nu cunosc lanțuri care să mă țină acum. Alții zic că voi fi independentă, dar așa sînt de cînd m-am născut și acest lucru nu mi-a fost de mare folos nici mie și nici țării mele.
Declicul va produce răni adînci și scîntei de săbii încrucișate, dar de data asta lupta va avea loc doar în oala pe care o numesc cap. Voi ascunde teama cît mai adînc în sîn și voi încerca să mă feresc de cioburi.
Anastasia CONDRUC









Adaugă un comentariu