Fără cîini la felul principal!

Eram prin clasa a şaptea cînd am în­ceput să mă uit aproape în fiecare zi la vi­deoclipuri cu și des­pre animale. De la pisici pufoase, la urși griz­zly fioroşi, dar care e­rau dresați pre­cum nişte căţei să răs­pun­dă la di­fe­rite comenzi, să cîn­te la nu mai ştiu ce instrumente sau să stea frumos pe scaun. Mă ui­tam destul de des şi la lucruri mai se­rioase, cum erau emisiunile în ca­re veterinarii sal­vau animalele găsite pe stradă şi le gă­seau noi stăpîni. Ţin minte că prin marea asta de fil­mu­le­țe am dat peste ceva ce m-a şocat, am văzut cum oamenii maltratau animalele, fără niciun pic de milă, doar ca să mai facă un gu­ler de blană sau să le mănînce. Îmi amintesc că mă apucase şi plînsul.

Atunci am aflat că în China, cîi­nii vagabonzi erau luați de pe stra­dă și duși undeva, într-un fel de mă­celărie mizerabilă, unde li se jupea pielea pe viu de pe ei, urmînd să le fie folosită carnea la gătit. Cre­dea­m că toată chestia asta, cum că asia­ti­cii ar mînca animale de companie, și nu numai, era doar o legendă. Spe­ram să fie așa, de aia nici nu am vrut să mă interesez prea în detaliu despre aceste lucruri care păreau i­reale la momentul acela.

După ce am căutat articole pe te­ma asta să văd dacă se ia atitudine sau nu, sau e o chestie normală, com­parabilă cu aruncatul gunoiului la coș sau ceva, am dat peste o sumedenie de petiții și m-am bucurat și în­tristat în același timp. Speram să găsesc doar una mare pentru Chi­na, dar ce să vezi? În Vietnam, Fi­li­pi­ne, Coreea de Sud, Nigeria și In­do­ne­sia asta e ceva normal, care se în­tîm­plă și azi. Ba mai mult, am aflat că în A­frica au și un festival numit „Evala Dog Eating”. M-am înscris într-un suflet la toate petițiile posibile în speranța că ceva o să se schimbe. Mi-a plăcut mereu ideea de a participa la petiții. Mă face să mă simt ca parte din ceva în care cred. Mai caut și azi articole și încă mai văd ast­fel de cazuri cu animale maltra­ta­te. Mă-ntorc la Google, caut „thepetitionsite.com” și-mi trec acolo nu­mele, mai donez nişte bani și-apoi aștept ca toate aceste lucruri să ai­bă finalul pe care mi-l doresc.

Elena TANASĂ