Gândul Mâței, atras la Iași
Șoc-șoc-groază! 18 ianuarie 2011 Niciun comentariu la Gândul Mâței, atras la Iași 8Pe bilet scrie, simplu, „bilet” și intru, încercînd să-mi fac loc printre oameni. Nici n-au început bine de cîntat și clubul e plin, de la mese, la peretele din stînga și la balconul de la etaj. Iar cei care vor cu-adevărat să asculte Gândul Mâței se înghesuie în față, dansînd sau dînd din cap odată cu „Balaurul”. „De mine nimeni nu scapă, de frică inima-ți crapă, Balaurul, sînt focosul, teribilul și fiorosul”, și, împreună cu Nicu, studenții cîntă, mai dau pe gît o bere și se simt și ei, preț de cîteva minute, balauri.
„Voi vreți cotlete, se vede că n-ați mîncat”, îi apostrofează solistul pe cei din public, îndemnîndu-i să cînte mai tare, iar aceștia ascultă, ridică sticlele în aprobare și se conformează. Între două melodii, Igor Rotaru urcă pe scenă și îl roagă pe unul din băieți să spună o urătură așa, de Anul Nou, pentru care va primi și un cupon de 100 de dolari reducere la următoarea plecare cu Work & Travel.
Lora
Între timp, un grup de vreo zece basarabeni iese din Dublin cu o sticlă de șampanie și pahare de plastic, să serbeze trecerea în noul an vechi. Și, în timp ce înăuntru niște mici artificii luminează clubul, afară tinerii ciocnesc, țipă și glumesc.
„Iar melodia asta e pentru toate fetele, din Moldova și din România”, spune solistul și, pe versuri de Adrian Păunescu, le cîntă mîndrelor din Dublin. „Atît să-mi scrii, pierduta mea iubită, ce umiliți îți bat în prag? Să-mi scrii, eu la răspundere să-i trag”.
Apoi, revin piese cu mesaje încurajatoare, precum „Opțiunea ta” și „Liberty”, și studenții cîntă împreună cu formația. Și cum să nu fredoneze versurile cînd acestea sînt despre ei. „Hotărît, hotărît, ai trecut o vamă grea. Undeva, undeva dulce-i libertatea ta”, spune Nicu, și odată cu el și cei din bar. Urmează și adaptarea lor după tradiționala „Și-așa-mi vine cîteodată”, care, pentru publicul tînăr, sună mai bine pe acorduri rock de chitară și cu bătăi de tobă, în timp ce solistul țipă „din chiatră să iasă foc dacă-n viață n-am noroc, măi, dorule”.
Cînd intră și trompeta, atmosfera-i completă pentru o seară cu piese bune.
În fața scenei, trei studente dansează și dau din cap și mai să ia și-o masă cu ele, de bine ce se simt. Una dintre ele încearcă să iasă din mulțime, dar o trage repede și pe colega ei spunîndu-i„va trebui să-mi arăți tu calea, că eu nu mai știu”, după care își fac loc să se strecoare cum pot printre oameni.
Încep să cred că n-o să mai cînte piesa pe care am așteptat-o și-mi pare rău cînd, deodată, aud primele note ale melodiei „Prieten de drum” și mă liniștesc. Cînd intră și trompeta, atmosfera-i completă pentru o seară cu piese bune. „Prietene drag, îmi iartă răceala, rămas pribeag, vei regăsi, strălucind, soarele blînd” și concertul e aproape gata, dar nu înainte de a cînta și melodia care i-a făcut cunoscuți, mai ales pe piața românească muzicală, „La Ciocana”. Ne mai zic încă o dată despre cît de blană sînt fetele și să ținem minte să nu cumpărăm marijuana și-apoi pleacă.
„De doi ani mă chinui să-i aduc”, îmi spune Igor și-mi întinde un pahar cu votcă să ciocnim. Concertul e gata și-n Dublin petrecerea basarabenilor continuă, cu țigani, OZN și dragoste din tei.
Adaugă un comentariu