Iepurii au sărit în arena leilor

„Vă rugăm ca pe parcursul spectacolului să păstrați o liniște totală. Orice zgomot poate distrage atenția artiștilor și poate duce la accidente grave”, sună avertismentul organizatorilor, spus parcă pentru puzderia de școlari veniți la circ să vadă clovni și animale. Însă „Urban Rabbits”, desfășurat weekendul trecut în parcarea de la Carrefour ERA sub cupola Centrului Național al Artelor Circului (CNAC) din Franța, a fost cu totul altceva. Dans pe sîrmă, teatru, muzică, acrobații, artă, povești de viață, toate adunate într-un singur nas roșu, o bicicletă albă și multe sfori coborîte din tavan într-un păienjeniș de vibrații. A 21-a promoție a CNAC, reprezentată de 16 artiști netrecuți de 24 de ani, adusă în România de Centrul Cultural Francez din Iași după reprezentații la Roma și Paris, a rămas agățată de gîtul ieșenilor mai bine de două ore, într-o poziție care a sfidat legile firii.

Prolog

Scriitorul intră în arenă ținînd o foa­ie în mîini. O introduce în mașina de scris și începe a crea. Doar că ma­și­na de scris e un cerc de metal în care artistul intră cu totul și devine un fel de „om vitruvian”, descriind în rotațiile sale din ce în ce mai rapide, proporția echilibrului perfect. Însă opera sa pare desuetă atunci cînd pe sfoara suspendată deasupra tram­bulinei își face apariția unul din­tre „iepuri”. Săriturile sale atît de gra­țioase și în spirală, plus aterizarea în picioare pe sfoară îl fugăresc de pe scenă pe scriitor pentru a marca sfîr­șitul prologului.

Luminile se aprind și restul acroba­ților năvălesc din culise pentru a schim­ba decorul. Trambulina imen­să dispare, în locul ei urcînd acum pî­nă aproape de înaltul cupolei un stîl­p cu un „cuib” în vîrf.

Actul I

Nu însă suficient de aproape ca să ajungă pînă la femeia urcată pe un scaun spînzurat la 20 de metri deasu­pra solului. Cu o trompetă în mînă, scoțînd din cînd în cînd note de marș funebru, femeia care stă „pe o cracă a unui copac din mijlocul u­nui de­șert, singură în mijlocul pustie­tății”, sca­pă un inel pentru a chema pe cineva care să-i aline singu­ră­ta­tea.

Rînd pe rînd, apar bărbați care-i cer atenția. Fiecare cum știe mai bi­ne. Fie urcînd cu mîinile goale pînă în vîrful stîlpului și coborînd apoi cu ca­pul în jos, în salturi, fie sărind pe spa­te călcînd doar pe o frînghie. Nici mă­car pretinsul gigolo și jumătatea sa de spirală, pe care stă în mîini doar pen­tru a-și face elan cît să facă tu­rul a­re­nei în rotații amețitoare, n-o im­pre­­sionează. Și eforturile cuplului de acro­bați, intrați sub cupolă într-o ru­lo­tă roz în acompaniamentul micii or­chestre de pe capotă, au fost în van. Nici cocoțați unul pe umerii ce­lui­lalt n-au reușit să-i intre în grații. Așa că s-au reorientat spre fetele din pu­blic, și mai apoi spre dansul lasciv și contemporan al prostituatei.

Doar „neîndemînaticul” a reușit să o coboare din înalt și să facă dra­gos­­te cu ea într-un joc al sforilor atîr­­­nate parcă din mîna unui păpușar. La final, cad împreună de pe frîn­ghi­e.

Actul II

Se iese un pic din poveste. Ti­ne­rii redevin ei înșiși, artiști care pre­gă­tesc un spectacol. Doi dintre ei se cear­tă pe tema scenariului. În timp ce primul se consideră liber și crede că tot ce a făcut pînă acum a fost re­zul­tatul voinței lui, celălalt îl trage spre realitate spunîndu-i că totul a fost scris dinainte.

Intermezzo: o fată cu spatele să­pat parcă în piatră dansează pe muzi­ca pe care singură o interpretează, prin fî­șî­i­tul produs de tăl­pile ei pe sîrma meta­li­că prinsă în­tre doi stîlpi la doi metri dea­supra so­lului.

Ideea destinului revine în prim-plan. Revoltatul se urcă pe o frînghie pînă în vîrf. Din înălțimea arenei se arun­că în gol. Tribunele oftează, iar puș­tii își pun speriați mîinile la ochi. „Da­că ar fi fost după voința mea, sub mine n-ar fi fost saltelele”.

Epilog

CNAC este un institut de edu­ca­ție superioară subordonat De­par­­ta­men­tului de Muzică, Dans, Tea­tru și Spectacole al Mi­nis­te­ru­lui Cul­tu­rii și Comunicării din Fran­ța, înființat în anul 1986. Este singura școa­lă publică care oferă ast­fel de studii în Europa, iar prin­tre disciplinele stu­diate în cei trei ani se numără crearea de spectaco­le, stu­diul vieții no­ma­de, ridicarea de corturi, precum și abilități teh­ni­ce.

Cei 16 absolvenți ai CNAC au rea­lizat de la zero spectacolul „Ur­ban Rabbits”, în regia lui Árpád Schilling, cunoscut regizor ma­ghiar. De men­ționat este și faptul că muzica din timpul reprezentației a fost în mare parte live, in­ter­pre­ta­tă pe rînd de artiștii care nu aveau mo­mente de acro­bație, la in­stru­men­­te clasice ca vioara, contraba­sul, trompeta sau flau­tul, dar și fo­lo­­sind mijloace neconvenționale pre­­­cum sforile sau cadre de bi­ci­cle­­­tă. Spectacolul care marchează tre­­­cerea lor la statutul de profesio­niști face parte dintr-un turneu eu­ro­­­pean, Iașul fiind unul dintre cele opt orașe alese pentru reprezentații.

Alex VARNINSCHI