Cazul Nyiro, între interesele electorale și prăbușirea valorilor

Cap în cap Niciun comentariu la Cazul Nyiro, între interesele electorale și prăbușirea valorilor 1

Cazul Nyiro Joszef are trei as­pec­te foarte clare:

1. Este simptomatic pentru noua ten­dință politică din Ungaria de re­a­bi­­li­tare a politicienilor fasciști, de ti­pul lui Miklos Horthy;

2. A fost un element din campania electorală a Partidului Civic Ma­ghiar (PCM);

3. Face parte din strategia FI­DESZ de a-i atrage pe alegătorii maghiari din Transilivania pentru a compensa pier­de­rea de popularitate din interio­rul țării.

Ca atare, este un caz complicat și ne­plăcut, care înveninează din nou at­mosfera în cenușa imperiului austro-ungar, pe care o credeam demult risipi­tă, tocmai cînd Ungaria și România ar trebui să ac­ționeze în spirit european, ca membre UE ce sînt. Vom spu­­ne de la bun început că utilizarea cazului Nyiro în campanie de către forțele po­li­tice românești – de la PDL la USL – reprezintă un element ieftin și minor, care nu iese din tiparele tradiționale ale retoricii electorale și nici nu a avut ecou prea mare în rîn­du­rile electoratului. Principala res­pon­sabilita­te pentru provocarea incidentelor îi revine fără doar și poate Ungariei, mai ales pre­ședintelui Par­la­mentului Laszlo Ko­ver, reprezentant al aripii extreme a FIDESZ, a­pro­piată de partidul naționa­list extremist JOBBIK. Din păcate pre­sa ro­mâ­neas­că nu a urmărit decît sporadic acțiunea de infiltrare a parti­du­lui JOBBIK în Transilvania, mai ales în secuime, deși acesta și-a des­chis acolo birouri imediat după alegerile din Ungaria ca­re l-au propulsat în Par­lament. Ace­eași presă s-a trezit abia după izbucni­rea scandalului Nyiro să evoce excesele naționaliste antidemocratice ale guvernului Orban. Tot e bi­­ne că s-a trezit, căci politicienii nu s-au trezit nici pînă astăzi și nu am au­zit nicăieri vreo sfîntă revoltă față de re­luarea cultului lui Horthy. Ar fi și greu cînd ambele tabere politice sînt amorezate în taină de Ion Antonescu.

PCM a vrut desigur să exacerbeze sentimentele separatiste ale secuilor în lupta sa pentru supremație cu UDMR. Este totuși grav că un partid politic din România europeană promo­vează ima­gi­nea unui politician fascist, fie el și scriitor de talent. Acest aspect ar fi trebuit discutat pe larg, căci este inaccep­ta­bil argumentul unor intelectuali și po­liticieni maghiari care în­cear­că să separe meritele literare ale lui Nyiro Joszef de derapajele sale po­litice. Ni­că­ieri în Europa nu se acceptă astfel de separații artificiale și nimeni, ni­că­ieri în Europa, nu crede că politicienii se duc la funeraliile scriitorilor cu fanfare și steaguri doar pentru meritele lor literare – mai ales cînd discursul lor degenerează în insulte. Evident, polticienii participă la astfel de evenimente din considerente politice, pentru că un­­deva în su­fletul lor mic și negru sînt de acord cu ceea ce au făcut răposații – Horthy, Nyiro la ei, sau Adrian Pă­u­nescu la noi, căci și noi mai scăpăm hățurile, ca să vadă lumea cît de superficial ne este atașamentul față de de­mo­crație și ce nostalgii comuniste avem.

Cam aceasta ar fi povestea, dar ea nu este completă fără să invocăm ne­plă­cutul caz al UDMR: deși PCM îi este adversar declarat și deși liderii săi ar fi trebuit să fie primii care atrăgeau atenția asupra militantismulu fascist al lui Nyiro Joszef, UDMR nu a în­drăz­nit să spună un cuvințel împotriva acestui personaj. Nu a făcut-o probabil pentru că se temea că va pierde vo­turile se­cu­i­lor, care ascultă acum de cîntecele de sirenă de la Budapesta. De ce or fi as­cultînd retorica anacroni­că a unui partid respins de propria popu­lație, po­tri­vit sondajelor de opinie, nu știm. Probabil pentru că trăiesc în lu­mea lor și se cred nedreptățiți în România. Vom reuși vreo­dată să-i convingem că reabilitarea fasciștilor nu este calea spre progres? În timp, poate, măcar pe unii – cu con­diția ca și noi și politicienii pe care-i alegem să fim convinși de acest lucru.

Așadar, înainte de a-i blama pe vecini pentru greșelile și derapajele lor – fie ele și incontestabile – ar fi bine să folosim acest prilej pentru a ne exami­na propriile convingeri și simpatii. S-ar putea să avem surprize nu neapărat din cele mai plăcute.

Rodica CULCER

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top