Pe urme de poveste – Urme în zăpadă

Supliment Niciun comentariu la Pe urme de poveste – Urme în zăpadă 6

Cine nu se întreba în frageda tinerețe, în momente de fe­ri­ci­te presimțiri, unde o să fie pes­te un an, doi, zece, ba și mai de­parte? Garantez că în pri­mă­va­ra lui 2003, pe vremea ba­be­lor care leapădă cojoace, mă îm­­bătam cu astfel de închi­pu­ieli la Agapia, sub un soare pe ca­re și acum îl simt în piele, fă­ră să bă­nuiesc că aveam să dau în scurt timp ghioceii pe ­por­tocale și alte miresme tari.

Nu mai știu cum de aflasem despre Agapia din deal intrată în pămînt, ce-i sigur e că zvo­nul ace­la de reportaj m-a smuls din Opintica afumată și cît ai zice peș­te m-am și înființat în auto­ga­ra înțesată de papornițe din Tîr­gu-Neamț. Un televizor atîr­nat într-un cui dădea ști­ri­le pe ziua aceea și un gînd răz­leț des­pre deșertăciunea vîn­zo­­le­li­lor lu­mești și altele la fel de o­țioa­se mă fereau de plictis, în timp ce aș­teptam autobuzul hîr­bu­it ce m-a depus la poarta mă­năs­tirii.

Urmarea se cunoaște, vine mai mult sau mai puțin detaliat în reportaj. Am stat la Aga­pia vreo trei zile, dar mi-a ajuns cît să adun niște amintiri pe ca­re, la vreme de gînduri su­pă­ră­toa­re, le folosesc și azi drept amu­lete. Dintre toate cea mai dragă mi-e aceea în care mă văd ur­cînd pe soa­re la Agapia veche, pe o po­te­că de zăpadă bătucită, fără să-mi fie frică cîtuși de puțin de singu­rătatea pădurii încremenite. Simt în nări mirosul de gaz cu care își frec­ționa picioarele mai­ca Iuliana ca să poată mer­ge la slujbe și o văd recitînd din Topîrceanu, cînd mintea mea n-are loc nici măcar pentru eve­ni­mentele de ieri. Mai adulmec mi­rosul de lu­mînări și de zi nou-născută la utreniile care erau o nesfîrșită torpoare, undeva în fundul bi­se­ricii, cel mai ni­merit pentru jurnaliștii pă­că­toși. Regret însă că n-am dat de Zoe Du­mi­tres­cu-Bușulenga la Văratec. Am bătut la ușa că­su­ței ei de dumbravă minunată, la care ajun­geai trecînd pe lîngă un strașnic ză­vod, pe un podeț mi­niatural, îm­blănit în omăt. Era la Bu­cu­rești, la niște consul­tații, și nici n-am mai cunoscut-o.

Reportajul de la Agapia e u­nul din acelea care îi în­drep­tă­țeau pe colegii de redacție să mă tachineze cum că nu pot scrie decît despre ce-mi place. Dar ce-aș fi căutat la Opinia, dacă nu?

Ana-Maria FLOREA

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top