Al doilea „acasă”

Se numește Ana Maria Tamaș și îi place să i se spună Ana. Rîde cînd își spune numele de familie pentru că încă nu e obișnuită cu el. „Ne-am căsătorit anul acesta și nu sunt obișnuită să zic Tamaș” spune ea, cuvintele descifrîndu-i-se mai greu printre hohotele de rîs. Ana e din Buzău, are 29 de ani și a studiat la Academia de Studii Economice din București. De patru ani și două luni locuiește în Londra, împreună cu soțul ei și lucrează de atunci în domeniul financiar, într-o corporație internațională. A lucrat în diverse echipe, cu oameni din alte țări, dar niciodată, spune ea, nu s-a simțit jignită din cauza faptului că e româncă. „Am fost tratată exact ca ceilalți, nu există diferențe – cu toate că eu sunt singura româncă din grupe. Am întîlnit, totuși, români care erau discriminați pe baza naționalității, dar eu nu am trecut prin așa ceva”, povestește ea.

Ana e pasionată de cărțile polițiste și de serialele cu spioni și, de aceea, încearcă să-și facă timp pentru acestea. „Îmi place foarte mult să completez puzzle-uri sudoku ori de cîte ori am ocazia”, adaugă ea. Și-a dorit mereu să locuiască în străinătate, iar visul ei s-a împlinit odată cu mutarea în capitala Angliei. Cînd e întrebată cum a ajuns să stea în Londra, Ana spune că pur și simplu s-a întîmplat. „Acum aproape cinci ani, prietenul meu pe atunci (soț acum), a primit o ofertă de muncă în străinătate. La opt luni după el am venit și eu în Londra și nu regret deloc. Viața noastră în Londra e foarte frumoasă. Ne place aici mult.”, explică Ana, lăsînd să se cunoască prin zîmbetul de pe față, încîntarea ei despre decizia luată.

Spune că în următorii ani nu va reveni în România, poate doar peste mai mult timp dar, următorii cinci și-i vede petrecuți în acolo, unde are deja o viață care o face fericită. Ana povestește că în momentul în care s-ar întîmpla o situație dramatică, „pentru că nu se știe ce va fi cu Brexitul”, ar alege, cel mai probabil, să se mute într-o altă țară europeană, dar nu în România. „Noi nu ne gîndim momentan să ne întoarcem în țară în perioada următoare pentru că ne e bine în Londra. Avem o viață bună, iar eu îmi văd cel puțin următorii cinci ani aici.” spune ea despre traiul de-acolo.

„Ce noroc avem că e în weekend, așa vom sărbători mai bine cu prietenii” spune Ana despre planurile pe care le are cu soțul ei pentru 1 decembrie. „Nu e ca acasă, asta e clar! În România aveai weekend-ul acela prelungit, mergeai la munte sau într-o excursie cu prietenii, dar aici nu ai cum. De 1 decembrie ne strîngem la cineva acasă – fiindcă suntem mai mulți prieteni români. Anul acesta a venit mama uneia dintre ele în vizită și ne va găti mîncăruri tradiționale. Așa sărbătorim noi – abia așteptăm!” Glasul îi tremură puțin cînd vorbește despre Ziua Națională sărbătorită acasă și peste hotare. Ea cu soțul ei vin, totuși, de cîteva ori în fiecare an în România. „Ajungem mereu la Electric Castle pentru că acolo l-am cunoscut pe soțul meu”, explică ea, aceasta fiind pentru ei ca o tradiție deja.

În Londra, Ana spune că are o viață frumoasă. Îi place ceea ce face, cum se înțelege cu oamenii, dar mai ales – e fericită că și-a împlinit dorința de a trăi în altă țară și nu în România. Viața acasă rămîne, însă, pentru Ana, doar o opțiune pentru anii care urmează – la care pare că ajunge, din aproape în aproape, numai tăind toate celelalte variante existente deja pe listă.

de Diana NECHITA
Studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Iași

sursă foto: Ioan Stoleru