Părintele Necula, apostolul Youtube-ului

Preotul Constantin Necula a condus prima revoltă studențească sibiană de după Revoluție și, chiar dacă a stîrnit atunci zîmbete pe fețele multor profesori, a devenit după terminarea studiilor cadrul didactic al Facultății de Teologie din Sibiu. De cîțiva ani ține legătura cu credincioșii pe Facebook și Whatsapp, unde a primit, în doar cîteva minute cît a vorbit cu mine, sute de mesaje. În schimb, este un veteran al Youtube-ului, unde de mai bine de zece ani au început să apară clipuri video de la conferințele pe care le susține. A participat la protestele în care s-a cerut abrogarea ordonanței privind amnistia și a fost în stradă după incendiul de la Colectiv, unde s-a rugat împreună cu 4.000 de oameni.

„Din punctul meu de vedere, Facebook-ul mănîncă cam 60% din timpul de citit cărți.” Preotul Con­stantin Necula, un om înalt, cu bar­bă căruntă, îmi vorbește din spate­le biroului său acoperit cu o pînză grena, pe care se află cîteva teancuri de hîrtii, în timp ce frământă în mîini o minge mică, de burete. Este înconjurat de sute de cărți pe care le-a adus de acasă, „pentru a le fi mai la îndemînă studenților”. Și-a făcut cont pe această rețea de socializarea în urmă cu cinci ani, iar de atunci și pînă acum pes­te 30.000 de persoane i-au urmărit postările. Oamenii îi scriu pentru a-i cere ajutorul sau pentru a-l ru­ga să le pomenească numele în ru­găciuni. Primește sute de mesaje, iar uneori îi este imposibil să răs­pundă tuturor. Face un exercițiu și scoate din buzunarul hainei negre pe care o poartă telefonul mobil. Îmi arată cîte zeci de mesaje a primit doar în cîteva minute, de cînd a în­ceput să-mi vorbească. Oamenii nu îi scriu doar pe Messenger, ci și pe WhatsApp, unde sute de mesaje stau în așteptare.

Constantin Necula a studiat Fa­cultatea de Teologie din Sibiu și a rămas profesor acolo după ce și-a fi­nalizat studiile. A vrut mereu să de­vină jurnalist, dar a început să în­drăgească preoția după ce, în ado­lescență, a cîntat Prohodul alături de tatăl său. A învățat un an pentru admiterea la facultate și a intrat pri­mul, cu toate că era băiat de frizer. Nu are o parohie a lui, dar pe lîngă cursuri, articole, cărți și conferințe, are în grijă și partea de comunica­re a Mitropoliei Ardealului.

Un veteran online

Părintele Necula este un veteran al Youtube-ului. Fragmente din conferințele pe care le susține au fost mereu înregistrate și postate acolo. A devenit în­să mai cunoscut după o întîlnire cu credincioșii ieșeni, cînd pe Inter­net au început să circule calupuri de „ontologii neculești”, cu toate că sălile în care susținea con­fe­rințe au fost mereu pline. „Pe mi­ne mă dis­trează valul acesta de sim­patie, pen­tru că eu lucrez totuși de 20 de ani.” Petrece foarte mult timp online, dar face asta doar pentru că e „un e­fort necesar”. În prezent, es­te purtă­to­rul de cuvînt al Mitro­po­litului Ar­dea­lului și are nevoie să fie mereu în contact cu credin­cio­șii. „Am strîns foarte multe informații pe care nu le-aș fi avut în alt mod. Am putut evita o grămadă de lu­cruri negative la adresa bisericii, pen­tru că, fiind cooptat în grupu­ri­le celor care gîndesc situațiile din oraș, am reușit să-mi exprim păre­rea lim­pede.”

Își amintește de momentul în care ora de religie în școli a deve­nit opțională. Oamenii au aflat de pe Facebook că părintele i-a încurajat pe părinți să facă cerere la școală pentru ca religia să poată fi în continuare studiată de copiii lor. A primit atunci foarte multe me­saje de la persoane care îi împăr­tășeau opinia. Ba mai mult, era o­prit și pe stradă. „La o benzinărie cînd am oprit, în secuime, o doamnă de acolo mi-a mulțumit în limba asta maghiară vorbită de români, pentru că i-am apărat și pe copiii celor catolici.” Atunci a și primit o cari­ca­tură cu „Părintele Necula, Apos­tolul Youtube-ului”. Crede că acest lucru a fost puțin exagerat, dar a vă­zut-o ca pe o „formă prin care în­tîl­nești oameni”. A primit multe în­jurături pe Facebook, dar spune că nici nu reușește și nici nu vrea să facă o selecție a comentariilor.

„Gura convertită la Hristos”

Și studenții săi îi urmăresc ac­tivitatea din mediul online. Pri­meș­te reacții de la ei, cu toate că se con­sideră un profesor dificil. „Nu pre­dau de la A la Z toate literele alfabetului, ci pe sărite, cum îmi vine. Creez cursul cu ei la clasă”. Uneori stă chiar cîteva luni cu ei pentru a le explica ce vrea de fapt școala de la ei. De cele mai multe ori, tinerii nu reușesc să definească relația pe care o au cu Dumnezeu și nici mă­car relațiile de prietenie pe care le au, dar asta, crede părintele Necula, nu îndreptățește pe nimeni să spună că ei se depărtează de bi­serică.

Ba mai mult, a și rămas în istoria facultății după ce a condus prima revoltă a studenților sibieni de după Revoluție. Vreo șase – șap­te luni întîrziase bursa din cauza u­nui blocaj financiar. „Acest lucru nu mi-a atras neapărat binecu­vîn­tările părinților de la facultate.

„Probabil că gura asta a mea ma­re convertită la Hristos mi-a fo­losit.” Nu a avut niciodată o pro­blemă în a-și exprima punctul de vedere. Ba mai mult, a și rămas în istoria facultății după ce a condus prima revoltă a studenților sibieni de după Revoluție. Vreo șase – șap­te luni întîrziase bursa din cauza u­nui blocaj financiar. „Acest lucru nu mi-a atras neapărat binecu­vîn­tările părinților de la facultate. A ieșit urît de tot, mai cu seamă că e­ram în preajma perioadei în care se schimbau rectorii și toți au cre­zut că facem ceva împotriva rectorului. Cam așa cred astăzi unii con­ducători de partid că întotdeauna re­volta oamenilor e împotriva lor, cînd de fapt e împotriva aro­gan­țe­lor, incapacităților de guver­na­re.”

Conflictul dintre generații

A avut mereu o poziție referitoa­re la mișcările politice din Româ­nia și a mers la protestele în care se cerea abrogarea ordonanței pri­vind amnistia, pentru că in­diferent de cine ai fi, „nu poți fi in­diferent la dra­ma țării”. A oferit mereu in­for­mații oamenilor des­pre opiniile și intențiile sale, pe pagina lui de Face­book. A ieșit în stradă și după in­cen­diul din Colectiv. A mers în fața Catedralei Mitropo­li­tane pentru a-i întîmpina pe oa­me­nii care urmau să mărșăluiască pe acolo. „Auzi­sem ce reacție avuseră la adresa bise­ri­cii – eu fusesem ple­cat în Germania. Aici, în fața catedralei, 4.000 de oa­meni ne-am ru­gat, am spus «Tatăl nostru».” I-a susținut atunci și pe tinerii care a­veau nevoie să știe că nu se îndrep­tă într-o direcție greși­tă. Atunci s-a viralizat sintagma „as­culta patru ore de rock în fie­ca­re zi”. Ba mai mult, una dintre con­ferințele sale a fost deschisă de un concert sus­ți­nut de două trupe rock. „Am vă­zut o bateristă de 13 ani cum nu am mai văzut pe cineva de 30 de ani cîn­tînd.”

„Bunicii noștri ne spuneau po­vești cu Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare. Cei de acum cu ce să ne zi­că? Cu telenovele?” Preotul Con­stantin Necula spune că și bătrînii s-au schimbat. Acum pe pensiona­ri nu îi mai definește decît „flutu­rașul”. „La noi este o rupere de ge­nerație acum și chiar m-am gîndit ce îi face pe oamenii aceștia din po­litică de nesuportat. E o lipsă foar­te gravă de cultură. Și m-am dus cu gîndul la cărțile cenzurate de comuniști.” Crede că cea mai mare diferență între cele două părți, nu­mite generic „generația tînără” și „generația bătrînă”, este repre­zen­tată de cultură. Nu își explică nici a­cum de ce în decursul unui an, în perioada ’48 – ’49, regimul comunist a luat atîtea cărți din biblioteci. Unele, precum cele de arit­me­tică și algebră, nici măcar nu aveau vreo legătură cu ideologiile promo­vate. „Mi-am dat seama ce le lip­seș­te oamenilor aceștia: o cultură în­treagă. 252.000 de cărți ar fi putut să-i crească altfel.”