Opinii vechi de la Marea Neagră

Întîrziam de fiecare dată cel puțin o zi. Și-i găseam pe ai mei colegi deja cu pielea roșie, cu ochelari de soare și alte suveniruri de care uiți imediat cum se termină vara. Întîrziam în fiecare vară și-abia așteptam să văd redacția mutată la o masă la Vraja Mării și-apoi în Whi­te Horse, după 8.00 seara.

În două ture

Cînd ceilalți se trezesc la 7.00 să se ducă la plajă, să mai prindă puțin bronz și briză a dimineții, eu abia mă întorc din White Horse și mă pun la un somn adînc pînă la amiază. Apoi, spre seară, ne-mbrăcăm frumos, agățăm ochelarii de soare de tricou sau cămașa cu flo­ricele și mergem la bîlciul Luna, să ne dăm în tiribombe, să ne cumpărăm vată de zahăr și să speriem turiștii, ca apoi să avem ce scrie în cîteva pagini de ziar scoase pe ultima sută de metri. Și dacă nu ne-ajunge materialul pe pagini, mai dăm o tură și pe la farmacie, să vedem cu ce medicamente se mai distrează ti­nerii, sau pe la Poliție, să ne spună ce năzbîtii mai fac „moldovenii ăia ne­buni” sau „ai naibii de-ardeleni” și ce a­men­zi au mai primit. Trecem și pe la salvamari să-i întrebăm de eventuale in­ci­dente, iar Nicu Serafim, șeful lor de mai bine de cinci ani, nu ne mai lasă să plecăm, fiind mereu pregătit cu gheață și Frăguță.

Dar pînă la urmă treaba de o săp­tămînă o facem într-o după amiază și-o noapte. Da, terminăm pe la 2.00 – 3.00 toți strînși la masa de sub televizor, singura cu priză, în timp ce în jurul nostru alții dansează, varsă bere din paharele de plastic și, după ce le golesc, fac pira­mide din cîteva zeci sau sute uneori. Și noi ne rugăm doar să apucăm să trimitem paginile la tipografie pînă cînd nu ajunge o sticlă într-unul din laptopuri sau ne cade vreun turist leșinat sub ma­să.

Supliment la portbagaj

Doar pentru ca a doua zi să apară Bogdan cu portbagajul Renault-ului plin cu pachete cu ziarele „de mare” și noi să-ncepem a le-mpărți pe la terase, pe plajă și pe la recepțiile hotelurilor. Ai zice la-nceput că e o muncă anevoioasă să te plimbi cu-atîtea ziare prin soare și încercînd să le bagi pe gît turiștilor aproape sictiriți. Dar dacă știi să te distrezi, în două ore e gata treaba, mai ales dacă strigi „avem și horoscop” în timp ce te-apleci cu un ziar deasupra unei tu­ris­te care face topless sau „poze, poze și sudoku” în momentul în care vezi vreun burtos care parcă n-ar avea chef de citit știri și reportaje.

Ioan STOLERU