Cuibul reîntregirii de pe 44

Frîntura de marmură de pe zidul găl­­bui al casei din fața Radioului Iași stă acolo, pironită de cele patru cuie și de o mîndrie pentru mulți străină. „În aceas­­tă casă, unde în timpul Primului Război Mondial marele om politic Ion I. C. Brătianu a lucrat pentru România Mare, s-au inaugurat la 2 noiembrie 1941 emisiunile postului de radio Mol­do­va. 2 noiembrie 1991.” Așa se re­zu­mă, după aproa­pe un secol de la conflic­tele ce ne-au cu­tre­murat orașul, ța­­ra și sufletele, is­toria clă­dirii în ca­re a locuit Ionel Bră­tianu, șeful Gu­­vernu­lui din anii Primului Război Mondial.

Pe Lascăr Catargi, la numărul 44, vechiul „cuib al reîntregirii” este încă o mărturie a unui Iași – „capitală de răz­boi a României”. Această casă pri­mită spre locuire de către Brătianu, un monument de secrete din mijlocul că­ru­ia s-a cîrmuit războiul. Casa Levin, așa cum era cu­nos­cută în acea pe­rioa­dă, era și a rămas pîna astăzi o clădire cu trei „odăi” ce reprezentau biroul mi­­nistrului și locuința familiei sale. Din cauză că Iașul ducea lipsă de clă­diri cu spații mari, ședințele Gu­­ver­nu­lui se țineau acasă la prim mi­nis­­trul Bră­ti­anu, în biroul acestuia, un­de se păs­trea­ză și astăzi o masă înconjurată de scaune, amintind de cei care au pus răz­boiul la cale în vremurile tulburi ale Iașului.

Între cei patru pereți ai biroului mi­nisterial a prins rădăcini sămînța Gu­vernului de coaliție format atunci pentru a se depăși războiul. Și, în ciu­da faptului că nu avea prestanța sălilor de plen din Palatul Parlamentului bu­cu­reș­tean, casa Levin era locul ce­lor mai im­portante decizii politice din Iași. În ur­ma revoluției bolșevice din 1917, Bră­tianu a adunat consiliul mi­nisterial în biroul său de pe Lascăr Ca­targi, purtînd discuții contradicto­rii în miez de noapte, pentru a decide ani­hilarea „cuibului co­munist” ce se formase în gara din So­co­la. Consiliul de război din casa Lenin fă­cuse, așa­dar, o mutare curajoasă pe tabla de alianțe și conflicte.

În 1918, aceeași clădire a luat for­ma pîntecului din care s-a născut Ma­rea Unire, după cum lămurește scrii­to­­rul Ion Mitican. „Au venit delegații bu­co­vi­neni, basarabeni, ardeleni, care au unit Partidul Național, și au tratat, că nu s-a făcut unirea pentru că au zis cei de la Chișinău: «Fraților, gata, ne-am unit!»”, explică Mitican, convins de importanța de necontestat a locului ce a schimbat cursul istoric al Iașului, dar și al țării.

Chiar și după revenirea familiei regale, a Guvernului și a refugiaților la București, Iașul a rămas în urmă drept capitala reîntregirii, iar bătrîna clădire de la numărul 44, Lascăr Ca­targi, ca un lăcaș secret din interiorul căruia în­frîn­ge­rile s-au făcut victorii. Ion Mitican își amintește cum „stră­mo­șii noștri îi spuneau Altarul Unirii și cînd treceau pe lîngă casă, erau moș­negi care scoteau pălăria pur și simplu. Asta prin anii ’20, pentru că își amin­teau de momentul în care s-a înfăptuit România Mare, în casa unde a stat prim-ministrul Ionel Bră­ti­a­nu”. Aici, în spatele unei plăcuțe prea mici ca să cuprindă importanța faptelor și cuvintelor la care a fost martoră această zi­di­re, biroul cufundat în istorie a ră­mas, într-un colț, mărturie a unui Iași de legendă.