Conacul Reginei din buza Copoului

Iași, capitală de război Niciun comentariu la Conacul Reginei din buza Copoului 156

Într-una din cele mai geroase ierni a acelor timpuri, Regina Maria și cu cei cinci copii ai ei au fost nevoiți să stea do­uă săptămîni într-un tren la Graj­duri, în apro­piere de Iași. Asta pentru că no­ua Ca­pitală nu era pregătită pentru primirea fa­miliei regale.

„Să nu vă în­chi­pu­i­ți că era un tren regal, cu sa­loa­ne somptuoase, ci era unul încropit la viteză în ca­re bă­ga­se toate prințesele și dom­ni­șoa­rele ei de o­noare”, spune scriitorul Ion Mitican. „A fost timp de două săp­tă­mîni un trai ciu­dat”, amin­tește Re­gina în memoriile Măriei Sale. Însă în jurul datei de 4 de­cembrie 1916 a schimbat va­goanele ca să se mute în fosta re­șe­din­ță a corpului IV al Ar­ma­tei, situată la poalele dealului Copou: Palatul Co­piilor de astăzi. „S-au mu­tat deci aco­lo, s-au văruit camerele și bia­ta Regină a venit cu cele trei fiice ale ei și doi prinți, toți cu năzbîtiile lor, și s-au instalat pentru moment”, spune Ion Mi­tican.

Atunci Iașul avea un aspect de tîrg provincial, cu case insalubre, străzi în­gus­te și doar cîteva clădiri erau mai ră­să­rite într-o puzderie de case mici, va­ra acoperite sub ramurile zarzărilor. Prin­tre acestea se număra și noua „ca­să” a familiei Regale în care va locui pî­nă în vara lui 1918, cînd „viața în oraș ajunsese de nesuferit și simțeam ne­voia unei odihne mai lungi în aerul curat de la țară”, își amintește Regina.

Într-o monografie a fostei Case a Pi­o­nierilor, clădirea construită în anul 1840 apare situată pe strada 23 au­gust nr. 2. La etaj, în centrul clădirii este dispusă o sală mare, cu planșeu racordat cu profile și trei rozete”. În acest salon, Re­gina și-a găsit puținele clipe de fericire pe care le trăiește în perioada șederii sa­­le la Iași. Aici juca cărți cu micii prinți și Ilea­na, fiica sa, îi citea cu vo­ce tare pentru a-i arăta progresele făcu­te. Erau și după-amiezi pe care le pe­tre­cea „scriind și pictînd cu Ilea­na, ca­re a fost mai dulce și mai dră­gă­la­șă ca oricînd”.

Primul Crăciun petrecut aici le sur­­­prinde pe numeroasele domnișoare de onoa­re lucrînd la pachetele ce urmau să fie trimise soldaților. În memoriile sale, Re­gina scrie cu nemulțumire: „Zi­­ua de Crăciun! De obicei era o zi pli­­nă de flori; toți prietenii și toate cu­noștințele mele îmi trimiteau. Casa mea parcă era o gră­di­nă cu flori. Aici nu se poate găsi cu nici un preț o floare, nici măcar cel mai mic mănunchi de toporași”.

Momentele care restabileau liniș­­tea căminului Reginei Maria erau însă de scurtă durată pentru că „aici, la Iași, ca­mera mea ajunsese centrul tuturor ener­giilor, a tuturor disperărilor”, spu­ne M.S. în jurnalul său. Toate deciziile militare se luau în sala de la etaj care era una „de protocol, mare, cu o masă lungă în care reprezentanții Franței, Ru­siei, Italiei, a tuturor celor care erau în Antanta se adu­nau și discutau cu Re­gina și ea își dădea cu părerea”, sus­ține scriitorul Ion Mi­ti­can, punctînd fap­tul că nu era decizie ca­re să nu trea­că mai întîi pe la urechile soției Re­ge­lui. Ferdinand nu participa la aceste întîlniri, el venea aici doar ca să ia ma­sa și uneori, cînd erau probleme, nici măcar pentru asta nu mai ajungea.

Pragul reședinței de la Iași a Re­gi­nei Maria era însă călcat zilnic de o mul­țime de persoane care veneau la Mă­­­ria Sa pen­tru sprijin și consultare. A fost o pe­rioadă, la începutul anului 1917, în care și-a petrecut chiar două săptămîni în patul din camera sa pentru că „mă simțeam ca o stafie, cu ca­pul atîrnînd greu, parcă mi-aș fi pierdut din greuta­te”. Cu toate acestea, Ion Mitican amin­teș­te că „lîngă sala de spectacole a Pa­la­tu­lui, unde stătea ea atunci, era camera fiicei sale cele mai mici, Ileana. Singura bucurie a reginei era că stătea aproape de ea și o putea mîn­gîia seara”.

Daca ar avea voce, pereții fostei Ca­se a Reginei ar ține lecții de pian în Sala de Studiu Simfonic a actualului Palat al Co­piilor. Ar sta mărturie tu­tu­­ror dis­cu­ți­i­lor diplomatice, ar face au­ziți pașii lui Ior­ga sau ai lui Brătianu și ne-ar povesti despre năzbîtiile micilor prinți. Și din camera Reginei, am simți frămîntările pe care aceasta le-a trăit în fiecare noapte în care dormea cu Răz­boiul suspendat de candelabrul din tavan.

Cristina BABII

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top