Florin Ciubotariu: Îmi place să văd tangoul prin ochii celor în fața cărora dansăm

Interviu cu Florin Ciubotariu, instructor la Școala de Tango Argentinian „Tango Desde Pasion” din Iași.

Ce abilități ar trebui să aibă o persoană care ar vrea să se apuce de la zero de acest stil de dans?

În primul rînd este nevoie să asculte la început muzica de tango, ca să simtă că vibrează, că i se face pielea de găină, iar apoi să simtă chemarea de a dansa. Aceasta este prima condiție. Apoi ar trebui să dea pe la o școală de dans, să încerce să se țină de antrenamente, însă este nevoie de multă voință. Asta pentru că la început e posibil să i se pară plictisitor, însă noțiunile de bază nu sînt grele: deplasare ușoară, echilibru, transfer de greutate de pe un picior pe al­tul. Fără un echilibru în aceste elemente de bază este mai greu să facă trecerea la cele mai complicate, pentru că nu își dă seama de ce nu îi ies pașii. Iar dacă nu-i ies pașii îi deranjează și pe ceilalți dansatori din jur, lucrurile se complică.

Din ce am văzut în reprezentația dumneavoastră  este nevoie de multă răbdare.

Da, este vorba de răbdare, dar depinde foarte mult și de profesorul care explică. Să se facă plăcut cînd explică noțiunile. Pentru că atunci cînd profesorul nu are abilitățile pedagogice necesare, nu știe să sesizeze cînd cei din sală nu au înțeles, degeaba predă. Trebuie să înțelegi din priviri, din reacții, că ceva este în neregulă și atunci trebuie mereu revenit. Sînt aspecte care țin așadar și de profesor, nu doar de învățăcel, răbdarea trebuie să vină din ambele părți.

Ce părere aveți despre astfel de ateliere de dans în aer liber?

Noi am mai realizat, nu de dimensiunea FIE, însă da, am mai avut în Parcul Copou anul trecut. La fel, cu foarte multă lu­me, dar puțin mai curajoși decît aici. Asta este proble­ma, că sînt foarte puține persoane dispuse să se expună. A te ex­pu­ne înseamnă a ieși în fața celorlalți. Te obligă să treci de niște bariere psihologice, pe care oricare dintre noi le are la un moment dat. Ești mai liber în gîndire, accepți mai ușor anumite lucruri, devii conștient de ceea ce ești și de ceea ce poți să fii.

Cum vede publicul dumneavoastră tangoul?

Îmi place să văd tangoul prin ochii celor în fața cărora dansăm. Ieri seară am avut pe aceeași scenă un demo, iar după trei piese dansate, cînd am coborît, cel mai mult m-a uns la suflet momentul în care am văzut lacrimi în ochii cîtorva persoane. Asta contează cel mai mult, să vezi că ceea ce ai făcut a ajuns la public. Îmi place să văd că putem să facem asta.

Dansul ar trebui să ocupe loc în viața fiecărui om?

Da, iar tango-ul în special în viața de cuplu. Pentru că te ajută să îl cunoști pe celălalt așa cum nu ai ocazia prin nici o altă manifestare. Nici măcar în momentele intime nu ajungi să cunoști sau să pătrunzi în sufletul omului. Vezi exteriorul, ceea ce vorbește, dar de foarte puține ori, ceea ce simte. Cele mai fine elemente de tehnică în tango se învață prin atingere. Corpul are memoria lui și ține minte fiecare mișcare. Iar tango-ul înlesnește foarte mult comunicarea între parteneri.