Fără Zahăr: Am vrea să vedem o implicare mai mare din partea studenților

Interviu cu soliștii formației Fără Zahăr.

Discuția din această seară din cadrul Serilor FIE ați resimțit-o ca pe o apropiere de public?

Bobo: Cred că în primul rînd au fost oameni care ne-au ascultat, însă cu care din păcate nu am interacționat. La concerte se simte altfel pentru că primim energie pe scenă, e o interacțiune, aici a fost un discuție pe care am luat-o ca atare. A fost un talkshow la care vii cu hainele cele bune și cu cămașa călcată. Am simțit apropierea atunci cînd oamenii au rîs de vreo două trei ori la cîteva glume de-ale noastre.

Avînd în vedere că ne aflăm în plin Festival al Educației, unde credeți că este primit mai bine acest spectacol, pe scenă sau în spații neconvenționale?

Bobo: Cred că peste tot, un festival de mare avengură ar trebui să acapareze tot și așa cum e de fapt, și piața publică și în spațiile underground.

Bobi: A zis domnul profesor Petru Bejan la un moment dat, în timpul discuției, și chiar mi-a plăcut să aud asta din gura unui veteran în învățămînt: că trebuie să creăm tînărului un apetit, să i se dezlănțuie foamea de cunoaștere și dorința de a se educa, să nu încercăm să îi băgăm ceva cu forța în cap pentru că pînă la o vîrstă nu faci altceva decît să-i devii dușman.

Așadar îi era necesar Iașului un astfel de festival.

Bobi: Din punctul meu de vedere ceea ce se întîmplă aici, pe scena asta de pe Ștefan cel Mare e un segment al festivalului care se adresează unei elite. Nu cred că deschide apetitul unui profan în a se eleva cultural văzînd. Prin natura meseriei noastre, ne-am plimbat și am umblat prin toată țara. Și chiar eram frustrat la un moment dat pentru că în București e normal să fie mai multe posibilități, mai mult teatru, mai multe festivaluri, mai multe happe­ning-uri, mai multe orice decît în restul țării. Dar era frustrant cînd vedeam Clujul cît de bine se mișcă la nivelul concertelor și al evenimentelor, mult mai bine decît Iașul care pînă anul ăsta n-a mișcat foarte mult.

S-a vorbit zilele astea și chiar în seara asta despre artiștii care pleacă din Iași și care apoi revin. Vă numărați și voi printre ei?

Bobi: Mie Iașul mi-a fost întotdeauna suficient ca și loc unde să trăiesc, mi se pare locul ideal. Mi-ar plăcea să văd mult mai multă implicare a mediului studențesc, să simt în Iași o efervescență mult mai mare ca formă de exprimare. Avem un centru universitar formidabil și trebuie să se pună în valoare și din punct de vedere cultural.

Deci voi ați vrea să vedeți o implicare mai mare din partea studenților.

Bobi: Sînt lucruri frumoase, ca Festudis, Festivalul de Scurtmetraje, dar vreau să văd mai mult, vreau să văd teatru studențesc, trei trupe care să se lupte, să nu știi la ce spectacol să mergi să-ți iei bilet mai repede. Nu putem să ne simțim inferiori Bucureștiului, pentru că Bucureștiul e doar un punct pe harta României, trebuie să fim mîndri că sîntem provinciali și să scăpăm de acest complex. Pentru că mă uitam, și la nivel de televiziune locală, te duci în Cluj, vezi TVR Cluj, vezi producții ale posturilor de televiziune publică regională mult mai bune decît la noi, nu știu de ce ne complacem într-o stare din asta de „hai să treacă luna”.