Pisici de mare, prinse pe uscat

„Vacanța vine cu trenul din Fran­ța”, iar noi ne-am coborît în Cos­ti­nești, stațiunea care nu îmbătrînește ni­ciodată. Dovadă stau studenții și li­ce­enii care-și îngrămădesc pe plajă prosoapele și apoi se joacă în mare precum rechinii cu delfinii, sau zum­ză­itul specific stațiunii care ne-a tre­zit din amorțeala examenelor. Iar aici, chelnerii lui Ismail lovesc clopotele atîr­nate de tavan și ne cheamă la șaorma, iar cleștele încins al celor mînjiți de tăciune ne rotește în față „porumbe­lu’ de la mare”. Necăjiți de atîta soare și competiție, angajații de la fast-food-urile din Costinești, de la pizza la clă­ti­te, scot pe bandă giumbușlucuri, nu­mai să strîngă clienți. Și uite așa treci pe lîngă ei și-și mîngîie stomacul sau te strigă în gura mare, semn că e timpul să te lași pe mîna lor să te hră­neas­că cu hamsii, baclava sau covrigi.

De coada de la înghețată din fie­ca­re seară ni s-a făcut lehamite și ne-am aliniat la o altă coadă. Cea care se for­mează instantaneu în urma mașinilor de la de Discoteca Ring sau de la Me­gaDiscoteca Tineretului, de care stau agățate, într-o singură poziție, animatoarele. Cutremurător de sclipitori, a­cești îngeri ai nopții cu aripi negre sprijină boxele și înfierbîntă stră­du­țe­le stațiunii mai ceva ca toate grătarele puse la un loc. Iar fundurile lor pri­mesc palme de la minori și ocheade languroase de la bărbați trecuți bine de prima tinerețe, cu soții la braț și copii de mînă. Însă fetele nu par să se în­gri­joreze în vreun fel și împart bezele în stînga și-n dreapta deopotrivă, iar spre dimineață-și scot, amărîte, măștile și se întorc la balerini și haine comode. Dar nu pentru mult timp, căci a doua zi încep iar să ne vrăjească ochii.

Ca, de altfel, orice altă atracție din Costinești. Noi am rămas însă prinși în ghearele mării și nici că avem ochi pentru altceva.