Primul prieten din facultate

Alex este cel care m-a determinat să iau de­cizia care avea să îmi schimbe viața, la doar o lună după ce am început împreună facultatea. Cu el am venit, acum 16 ani, la „Opinia stu­den­țească”, urcînd pe scările care pe vremea aceea erau încă în șantier, spre redacția unde aveam să învățăm cum se face jurnalismul profesionist. Cine știe ce s-ar fi întîmplă cu visul meu de a ajunge reporter, dacă nu insista Alex că revista de la etajul al doilea al Casei Studenților este locul care mi se potrivește. Și nu exagerez cînd scriu aceste rînduri, chiar dacă unora așa ar putea să li se pară.

Tot Alex este cel care m-a susținut în timpul experienței mele eșuate la Radio Iași. El este cel care m-a încurajat să fac reportaje audio, care m-a convins că aș putea citi chiar mici texte proprii în emisiunea pe care o avea. Și tot el îmi lua apărarea, deși avea ca și mine doar 19 ani pe atunci, în fața angajaților cu vechime și putere ale căror orgolii au fost mai puternice decît mine.

Cu Alex, mă întorceam acasă, la unu noap­tea, sîmbăta și duminica, după ce terminam lucrul la revistă. Cu Alex…

Dar nu, nu mai pot continua. Rîndurile aces­tea nu trebuia să le scriu acum, e prea devreme să accept că trebuie să le scriu acum. Alex trăiește și amintirile se deapănă la o bere, nu aici. Nu acum.

de Răzvan CHIRUȚĂ