A dispărut un om care iradia principiile sănătoase și eterne ale unei meserii mîzgîlite de impostori

Este una dintre cele mai triste zile din viața mea fiindcă a dispărut un om im­por­tant pentru breaslă care iradia prin meseria pe care o făcea – atît la școală cît și în viață – principiile sănătoase și eterne ale unei meserii mîzgîlite de tot felul de im­postori.

Îl știu de copil, îmi aduc aminte că mi-a atras atenția prima oară și m-a fascinat prin vocea lui de radio – fiindcă avea o voce extraordinară pentru radio – cînd era elev, la 17 ani. Apoi a mers, fără să aibă nicio îndoială, la jurnalism. A lucrat din primul an la Opinia studențească, a fost reporter, secretar general de redacție, redactor-șef și director. O bună parte din istoria nouă a Opiniei studențești poartă amprenta lui.

Avea ceva extrem de ludic. Era un om cu un umor foarte fin, titlurile din perioada respectivă îi poartă amprenta, sînt extrem de bine alese. A rămas mai apoi la școală imediat după absolvire și mi-a plăcut foarte mult pentru că a fost un profesor tînăr, care cerea studenților să i se spună pe numele mic, iar asta l-a apropiat foarte tare de cei din jur. Știa să rezoneze cu ei, să facă o glumă, să fie alături de ei și era foarte iubit. Măsuram de fiecare dată acest lucru, după intensitatea aplauzelor de la începutul anului universitar sau de la cursul festiv.

Era un mare timid și își spunea cu mare greutate gîndurile. Nimeni nu l-a desfăcut pînă la capăt. Avea o rubrică minunată în Suplimentul de cultură și nu a abdicat niciodată de la principiile fundamentale ale jurnalismului. Era unul dintre oamenii tineri care au păstrat o formă sănătoasă prin care se face presă. Sînt foarte rari oamenii ăștia.

A lucrat la Radio Nord Est unde a ținut o rubrică foarte apreciată de interviu, apoi una de talk-show, și a fost remarcat de Clubul Român de Presă pentru ele. Și-a dat și un doctorat foarte interesant despre interviu la doamna profesor Maria Carpov și de acolo s-a născut una dintre cele mai bune cărți de interviuri care există la noi, „Microfonul de serviciu“.

A fost cel mai tînăr director de departament din universitate – de cînd s-a schim­bat și au fost aleși directorii prin vot universal – a ținut cumpăna dreaptă într-un colectiv foarte eterogen și îmi pare că se vorbește prea puțin despre asta.

Am pierdut imens, cu toții, prin dis­pariția sa, dar cel mai mult au pierdut cei care nu l-au cunoscut, care vin acum spre băncile școlii și care nu vor avea prilejul să stea de vorbă cu el. Era delicat și tăietor prin ironia foarte fină pe care o avea, era un om special de care o să-mi fie foarte foarte dor.“

prof. univ. dr. Daniel CONDURACHE, editorul Opiniei studențești