Ziua votăm și noaptea spargem capete

„Mi-a venit una de m-a calmat.” „Ți­gan­că?” „Îți dai seama.” Un tip din comisie și un polițist povestesc în fața Școlii Generale nr. 22 „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Tătărași. „Nu știa. I-am zis să semneze și aproape a în­ceput să plîngă. «Mizgălește aici», i-am spus. Și a tras o mîzgălitură. «Da’ hai tu te rog cu mine» «Ai trei buletine», da’ io nu i-am mai arătat și chenarele. Pînă la urmă am lă­sat pe cineva să intre, s-o ajute. N-ai ce să faci în situațiile astea.” Au dat mai mulți dintre ei comandă de mîncare, dar nu e săpun la baie, n-au cu ce să se spele înainte de masă. „Mă duc să văd, poate are cineva săpun lichid, că-i rău!” După el, cu buletinul în mînă, intră și un tînăr care doar ce și-a legat bicicleta de poar­ta de fotbal a terenului din fața școlii. Între timp a plecat și cel din comisie, de mai de­vre­me, dar polițistul deja și-a găsit alt interlo­cutor. „E prea permisivă legea asta, cu in­frac­torii de exemplu, dacă-mi intră unu’ în casă eu n-am ce să fac, trebuie să sun la poliție. Păi eu îi sparg capul și după sun la poliție și la sal­vare și aia e”, îi spune bărbatul, în timp ce polițistul se uită la el și tace.

O femeie stă pe una dintre băncile din fa­ța școlii vorbind la telefon de vreo jumătate de oră. Se ceartă, povestește, iar se ceartă, iar povestește. Cînd în sfîrșit termină de vorbit, in­tră hotărîtă în clădire și n-o mai văd ie­șind. Mai trece jumătate de oră și cred că încă se ceartă cu numele candidaților de pe bu­le­ti­nele de vot. Alt tip din comisie iese din școa­lă, se așază pe banca cea mai îndepărtată de clădire, își potrivește tacticos paharul de plas­tic, plin cu cafea, între barele metalice ale băncii, și începe a cerceta niște hîrtii.

„N-am mai fost pe aici de cînd eram mic”, îi spune un student prietenului său, ieșind din clădire și amintindu-și de școală. În cur­te, un teren de fotbal asfaltat, sînt acum doar copiii lăsați de părinții care-au intrat să vo­teze, jucîndu-se, alergînd și țipînd de bu­cu­rie. „Tati, stai că vin și eu!” El și ea, de mînă cu cei doi țînci, de mînă cu trotinetele, intră în curtea școlii. „Nu, doar unul dintre voi are voie.” Și bărbatul, împreună cu cel mic, se du­ce să voteze. Foarte multe familii, părinți și bunici cu copii, vin după prînz să voteze în școlile și liceele din cartierele Iașului. În Co­le­giul Național „Garabet Ibrăileanu” intră mai multă lume decît într-o zi de școală. „Mulți la care nu mă așteptam au ieșit la vot. Foarte bine, să cadă jos sărăcia asta obosită, ciuma roșie”, îi spune un individ, cu copilul în cîrcă, soției. Imediat după ei intră două studente, una trăgîndu-o pe cealaltă de mînă. „Da’ am vrut să mergem să stăm în parc, de ce trebuie să venim aici?” „Tre’ să faci și asta”, și-o trage după ea în liceu. Alt student, cu do­uă cărți xeroxate într-o mînă, buletinul și o sticlă de suc în cealaltă, intră și el hotărît. E ora 14.31 și prezența la vot e undeva pe la 16,5%, al treilea ultimul județ din țară. „Uite, aici este o școală”, îi explică un părinte celui mic. Dacă, atunci cînd vor crește mari, ju­mătate din toți copiii aduși azi cu părinții vor merge și ei la vot, măcar atunci va avea și orașul ăsta o șansă.

Ajung și două bătrîne în fața liceului. „Eu nu mai intru, că deja e a treia oară azi. Prima oară am fost să întreb unde, dup-aia să vo­tez și acum cu tine. O să zică ăștia că-s din aia a­du­să la votare cu autocarul”, spune una din­tre femei. O tipă din comisie iese repede din liceu, scrutînd strada. În cîteva secunde o­preș­te o mașină în dreptul ei, îi lasă un pachet și pleacă, femeia intrînd conspirativ înapoi cu punga de carton de la McDonald’s.

Așa cum își fac cruce cînd ies din bise­ri­că, cînd ies de la vot, fiecare încearcă să tra­gă o concluzie, își pune o dorință, rostind mai mult pentru el, murmurînd „Lasă că poate fa­ce el treabă bună” sau „Vedem ce-o să ia­să”. Alții glumesc, luînd la mișto candidatul cu cele mai mari șanse. „Cu cine-ai votat, Par­tidul Comunist?” „Îți dai seama”. Pentru că la locale se poate vota doar la secția la care ești distribuit, mulți nu prea știu dacă pot vota aici sau nu și intră în liceu sperînd să fi nimerit bine. „Dacă te lasă, bine, dacă nu, nu.” Un tip mai solid iese mîndru din școală, fu­mînd șmecherește din țigara electronică. A avut noroc, a votat.