Vecinii din cortul de lîngă

Pe strada îngustă care se învecinează cu ni­sipul călduț stau parcate zeci de mașini în care, dacă te uiți atent, vezi cîte-un cuplu ațipind cu pălăriile trase peste ochi. În Vama Veche, zile­le sînt făcute pentru somnul dulce de pe pla­jă în bătaia soarelui de mai care-ți arde pie­lea cu atîta tandrețe încît nici nu-ți dai seama decît atunci cînd e prea tîrziu.

Dacă se-ntîmplă să-ți fi lăsat mașina în par­carea de acasă și să nu ai unde dormi după o noapte de dans sub becul solitar de la Stuf, se poate să dai cîteva telefoane și să faci rost de un cort pe ultima sută de metri, căci ca­za­rea pen­tru 1 mai este de mult timp epuizată. Curțile localnicilor se transformă, rînd pe rînd, în zone sigure în care oricine își poate amplasa cortul în schimbul unei sume destul de mici, iar dacă îndemînarea cercetășească de ridicare a unui cort lipsește, se găsesc des­tui vecini care să ofere instrucțiuni. „Nu așa, aia nu se înfinge în pămînt! Off, tu chiar vrei să mă ridic de-aici să-l întind eu?”, spune un băiat care fumează agale, stînd cu cotul înfipt în iarba udată de roua dimineții în timp ce alți doi tot încearcă să monteze un cort urmînd instrucțiunile pas cu pas.

Prin „pereții” subțiri din material textil se aude orice zgomot, astfel încît înveți destul de repede să distingi pașii persoanelor cazate pe lîngă tine. Pe timp de zi aerisirile corturilor sînt larg deschise, cu fermoarele trase pînă în pămînt, lăsînd la vedere sacii de dormit fos­fo­rescenți sau în culori pămîntii care te îm­bie la o moțăială leneșă. În camping timpul încetinește, toți se mișcă alene dintr-o parte în alta a curții căutînd ceva de făcut și sfîr­șind prin a zdrăngăni la un instrument sau fredonînd încet melodii care parcă sînt cîntece de leagăn.

Cînd plaja pare prea departe, iar soarele prea dogoritor, camping-ul devine loc de întîl­nire pentru grupuri de tineri care stau tăvă­liți pe iarbă sau pe izoprene discutînd aprins despre muzică și vacanțe. „N-o mai fi Vama ca altă dată, dar eu tot aici voi fi la fiecare 1 mai”, spune zîmbind melancolic o fată care stătea cuminte pe pămînt în timp ce prietena ei îi împletea părul albastru în codițe. Dacă pe timp de zi căldura te scoate din cort, pe timp de noapte trebuie să fii precaut și să porți cel puțin două pulovere și să-și închizi sacul de dormit pînă sus, să te asiguri că nu vei simți niciun curent de aer rece care ți-ar pu­tea deranja somnul.

Corturile albastre, roșii sau gri împîn­zesc pămîntul ca niște ciuperci colorate. Printre ele rămîn culoare care le permit vizitatorilor să ajungă la destinația dorită. În cîteva zile, cei din camping se consideră vecini și-și mai împrumută, din cînd în cînd din mîncare sau orice altceva le poate fi de folos celorlalți. „Las aici biscuiții ăștia. Luați cu încredere, sînt de-ăia cu semințe, nu îngrașă! Eu merg să-mi iau niște mici, că nu prea țin de foame ășia”, spu­ne un băiat brunet stîrnind hohotele de rîs ale grupului în fața căruia lăsase cutia de bis­cuiți ca un fel de dovadă a prietenii care se legase între ei.

Noaptea, peste camping se așterne liniș­tea. Se pleacă în căutarea petrecerii și a entuzias­mului de pe plajă, iar cei care rămîn în cor­turi dorm neîntorși printre sforăituri grave. Răsăritul care colorează valurile în auriu și nuanțe de purpuriu este singurul care-i poate trimite la somn pe cei care au venit să-și pe­treacă nopțile pe plajă și zilele în corturi.