Unde s-a prăpădit carul cu ruși

Cînd nu mă văd de prin partea lo­cu­lui, basarabenii din Călărași își strîng saliva printre dinții stricați și te alungă în rusește, îndată ce vine vorba de alegeri. „Despre astfel de lucruri ai­cea nu se gră­iește, ați auzit?” și băr­batul care spri­jină a lehamite ușa de la un ate­lier de lemne pe care stă lipit un afiș verde cu „Stejarul” își arun­că pie­ziș privirea peste mine. În autogară, un moș cu trăsăturile îm­pă­tu­rite una peste alta în cute groa­se nu întinde mîna, ci dă no­roc cu pumnul strîns. Tot cu limba muiată într-o rusă zgrunțuroasă.

„Apoi la noi, iaca îți ia un cu­vînt, ți-l răstălmăcește și ți-l face așa cum nu l-ai spus”, mă lămu­rește nea Gheorghe, de pe o bancă trasă mai la dos de văzul lumii. „Io, în 2001 am votat cu comuniștii, mai mult pentru lozinca unirii. De­și eu vreau să mă unesc cu Româ­nia, că io la matcă mereu am vrut să mă unesc cu dînsa, că să mergi de la Uc­raina pînă la Habarovsk, cio­ba­nul, familia, limba, ca ale tale, nu le găsești. Da’ am vrut și cu Rusia. Gîn­deam că o să fie stabilitate, pia­ță de desfacere, că o să plecăm la lucru, că limba îi cunoscută. Da’ cînd am văzut că o venit la putere și n-o făcut nimic din ceea ce-o pro­mis, io n-am vrut mai mult cu ei. Dacă o avut opt ani și n-o făcut nimic, ce să mai facă?”, se în­fier­­bîntă nea Gheorghe și-și tipărește mai bine basca pe creștet.

Mie nu mi-o făcut nimic comuniștii!

De pe-aceeași bancă, Toader care a tot mor­măit pentru sine cît a vorbit Gheorghe, răbufnește: „Mie nu mi-o făcut nimic comuniștii!”, și apoi se-ntoarce la gîndurile lui, cu capul între urechi, ca un Mo­ro­mete posac. „Io liber spun că mie îmi convine Filat și cu Ghimpu, că mie nu mi-i frică a vorbi, chiar da­că vedeți așa, că părerea diferă din doi în doi. Ăstea două partide îmi convin, că Lupu îi criminal, nu-i ca comuniștii, da’ cam tot așa. N-am dovezi, da pă­re­rea îi părere. Filat îi gos­podar, poate să facă lucruri bune, îl ajunge capu’. Mi­hai Ghim­pu, mulți îl consideră că-i așa, că-i așa, da o să pună umăru’ să facă”, se agită Gheor­ghe.

Țara celor care cască gura

Un bărbat de-o statură care în­tu­necă zarea, sigur pe sine mai ce­va ca pe burta pe care și-o poartă țanțoș, soarbe din cafea în fața bufetului Călătorul. „Proslămurile și rîsurile vo­tează cu comuniștii. Oa­menii deș­tepți, cu cap, votează cu Alianța. Și ru­șii, tot cu demo­crații”, strigă omul în gura mare, de se-alege cu toți ochii din autogară pe capul lui. „Uite-l pe ăla cum cască gura! Ăștia-s!”, și-arată cu de­getul spre un om mic la stat care trecea. „Nu știu dom’le să vo­teze, dacă nu le zice nimeni. Nici băieții ăștia, Ghimpu și cu Filat, n-au știu să-și facă reclamă. Io numai ce m-am dus într-o zi aicea, la Un­ghe­ni, și-am făcut peste 90% la sută din fimei să voteze cu de­mo­crații”, se bate cu pumnul în burtă celui ce i spune Angheluț. „Io la Mos­cova n-am dus niciodată măr­furi, da cînd om intra în Europa, atunci o să ne fie bine. Uite în Ro­mânia, e mai bine! Da ce să le faci dacă nu vor să știe?!”. Toader, din colțul lui de ban­că, rîde pe-nfundat și se stropșește că­tre Angheluț „Ce-mi trebe mie să-mi vină Eu­ro­pa cu traista goală?”.

Democrația duce la au­tocrație și nu-i bună

Cum urc la deal, mai sus de se­diul președintelui de raion, unde flutură alături de steagul Mol­do­vei și cel al Ro­mâniei și-al Uni­u­nii Europene, doi oameni îmi dau binețe, unul pe românește, unul pe rusește. Românul, spune el, e cu demo­crații „Ăștia care îs cu comuniștii nu-ți vorbesc deloc sau îți vorbesc rusește, că li-i frică, deh!, că n-o să mai iasă. Nu ăștia, ca el – și arată spre amicul lui – ci, mol­dovenii, românii”. Bărbatul mic gesti­cu­lează mult și vorbește în­fier­bîntat în limba lui, degeaba-i spun că nu-l în­țe­leg „Zice că de­mocrații îs și ei comuniști sau iaca, o să fie, că democrația duce la au­tocrație și nu-i bună. Tre­bu­ie să fie Bucureștiul una cu Chi­șinăul, asta trebuie să fie. Să se grămădească gra­nițele. Și na, asta de-acu­ma se poa­te numai prin Eu­ro­pa”.

Laura PĂULEȚ