Primarul de cinci mandate

Povești fără timbru Niciun comentariu la Primarul de cinci mandate 28
Primarul de cinci mandate.

„Acum s-au alocat banii, bă’! Sînt fonduri de 50 de miliarde”, zice con­­trariat și vădit ner­vos Bogdan. E în mijlocul unei discuții aprin­se, în ca­­­re tot susține o nouă can­dida­tu­ră a primarului PSD-ist, la primăria din comuna Grajduri. Lîngă el, alți doi bărbați, în apa­ren­ță trecuți de 20 și ceva de ani, îi dau re­plici din ce în ce mai acide. „Da, da, are cinci manda­te și n-a făcut și el drumu­ri­le astea. Le-am făcut noi, romii, cu ba­nii noștri”, se-aude și vocea plic­ti­si­tă a lui Damian. Discuția po­litică e în­treruptă brusc de țipetele unui bărbat mai în vîrstă, care pare să nu priceapă deloc ce ca­ut acolo. „S-a por­nit, gata!”, spune Bogdan. Sunt nervoși și, în toată învălmășeala, lasă deoparte limba română și-ncep să-și arunce tot felul de cu­vin­te, greu de înțeles.

În comuna Grajduri pare că au în­vățat să trăiască împreună, la o pri­mă inventariere, zeci de romi și cinci partide politice, printre care s-a infliltrat și o cursă – una elec­to­ra­lă. Din spatele unei porți, apare Ma­ri­cel. Șoptit, cumva complice, îmi zice: „Știi, eu cred c-o să rămînă tot actualul primar. Oamenii nu-s prea mulțumiți, că na, n-a făcut mai ni­mic bun. Dar știi tu, nici rău n-a fă­cut. N-a dat el legi, dar n-a făcut nici probleme oamenilor”. Dau să plec. Maricel se-ntoarce, deschide poarta ma­re a curții și se repede du­pă mine-n stradă. Face o pauză scur­tă și-mi zice: „Cinci mandate!”.

Mai încolo, niște oa­meni stau în mijlocul străzii și dezbat ceva cu ardoare. „Taci! Taci! Toți îs hoți!”, se-aude dintr-o dată. „Mă­­car el s-a săturat de furat. Ceilalți dacă vin, sînt flămînzi! Or să fure și mai mult!”, continuă cu-același ton. Dintr-o parte a drumului se i­vește o mașină din care un bărbat pri­veș­te spre mica grupare organizată din stradă. Face un semn ce indică tăcerea și, în scurt timp, ni­meni nu mai are nimic de spus. Se așterne liniștea și fiecare se îndreaptă spre locul din care a venit. Privesc spre una din casele din jur și nu-i prea greu să văd că pereții ei sînt plini cu afișe electorale, în care candidatul PSD șade, șade în tăcere și ascultă.

La primărie, activitatea e intensă. Trei femei lipesc bule­ti­ne­le de vot pe ușa de la intrare. „Noi nu avem voie să spunem ni­mic. Ne o­c­upăm de campanie și atît.”, îmi zi­­ce una dintre ele, fără ca eu să apuc să închei o propoziție cum trebuie. „Sînt acolo, pe pa­nou, toți can­di­da­ții”, adaugă o altă femeie, în timp ce pune o bucată de scotch pe geamul ușii și pe buletinul de vot.

La cîțiva pași distanță, întîlnesc o femeie româncă. „N-ai ce să spui. Oamenilor li se promite ceva și ei merg pe o cale. Sînt can­di­dați care nu au nici liceul terminat. Cum e po­sibil?”, îmi zice contrariată. Se gîndește și mai aruncă o privire către clădirea primăriei, acolo unde cele trei femei continuă să lipească fo­ile. „Nu-i corect. Ar trebui să se limiteze nu­mărul de mandate ale primarilor din toată țara. Unii stau prea mult și fac afaceri”. Îi as­cult vocea plină de regret, care continuă să-mi spună cum, acum zece ani, a plecat de la Iași și s-a mutat la Grajduri. Nu-i place. De-a­tunci trăiește numai printre romi și nici mă­­car primarul nu pare să se mai schimbe.

de Ionuț TEODERAȘCU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top