Lehamitea poartă șlapi

Șăgețile cu însemnele secției de votare din cămiul T17 abia se văd. Stau ascunse după o streașină din colțul intrării în cămin, la fel ca studenții. Merg agale, în cuplu sau cîte trei, în funcție de cum stau în ca­me­re. Ce trădează ziua de vot e doar o mulțime pestriță care se adună cu greu.

Bătrînii cu pardesie groase și mîncate de molii, veniți parcă de pe alte meleaguri, intră și ies pe lîngă supraveghetorul în uniformă albastră care imita grimasa paznicilor de la Palatul Regal din Marea Brita­ni­e. Din fericire pentru el nu e cos­tu­mat în culorile Gărzii și nici că­ciu­lă groasă de blană nu poartă. Poa­te, poate, așa ar fi atras mai mulți votanți.

Sondaj culinar 

„Aș mînca niște cartofi cu smîn­tînă”, șoptește o tînără minionă prietenului ei, în drum spre secția de vot. Nu-i stă mintea la președinți și alegeri, ci la petrecerea care s-ar pu­tea să iasă diseară: „Vii mai în­co­lo prin cămin, că am și un vin roșu, de la tataia”. Prietenul răspunde mașinal și apatic, scărpinîndu-se în creș­tet „Mda, hai că mă duc să vo­tez”, și tînăra cu fes și mănuși asortate rămîne singură la intrarea în secția de votare. Nici reprezentanta INSOMAR nu e mai entuziastă. Își sprijină lehamitea într-un clipboard și vorbește la telefon despre plictiseala de dimineață. De fiecare dată cînd în peisaj apare cîte un student în șlapi și pantaloni scurțI fata tresare și se îndreaptă spre el. Ros­tește același discurs pentru sondajul de opinie.

Abandonul electoral

Înăuntru, coada avansează ca un mecanism bine uns. Liniștea și gîndurile electorale sînt bruiate din cînd în cînd doar de sunetele vreu­nei ambulanțe grăbite sau de preșe­din­ta comisiei, ce își savurează ca­fea­ua zgomotos. Pînza ce înca­drea­ză cabinele de vot amintesc de re­cla­mele la Ariel, dar gîndurile fug repede spre ștampila și buletinul cu două chenare încredințat cu lene și plictis de cîteva studente implicate în alegeri doar pentru un ban în plus. După strecurarea hîrtiei ștampilate în cutia mare de sticlă, proas­peții vo­tanți se îndreaptă grăbiți spre lo­cul amenajat pentru fu­mă­tori. Vreo doi, mai somnoroși s-au împiedicat de pragul de la intrare, lăsînd un pa­puc în urmă. Spre deosebire de basmul cunoscut, vra­ja se sparge la ora no­uă, nu la 12, odată cu rezultatul e­xit-poll-urilor. Atunci cei din co­mi­sia de votare se transformă în șoa­reci și urna înapoi în dovleac. Prin­țul așteptat de toți e o dezamăgire.

Alexandra PANAETE