Istoria etniilor s-a scris la Botosani

Unica in toata tara prin specificul ei, biblioteca “Etniilor” din Botosani  incearca sa valorifice mostenirile lasate de comunitatile minoritare care au creionat istoria orasului.   Cu un fond de o mie de carti si cu un festival dedicat in cinstea lor de ziua Europei, sectia  a devenit o legatura dintre etnici si oamenii de rind. Patrimoniul cultural lasat drept mostenire este imbogatit prin donatiile asociatiilor si prin munca depusa de directoarea sectiei, Ana Telentin.

Etniile stau la raft

La finele secolului al XIX-lea in Botosani se aflau peste doua mii de etnici armeni, in acelasi timp peste jumatate din locuitorii orasului erau evrei. O mare parte din cladirile din centrul vechi al orasului a fost construita de evrei, economia locala s-a dezvoltat tot datorita acestora, iar agricultura a fost sustinuta de eforturile rusilor lipoveni. Strada Armeneasca, cimitirul Armenesc, fostul sediu al Primariei, casa Bolfosu, conacul Sofian ramin marturii  ale unor minoritati ce altadata au ridicat orasul din temelii. Acum memoriile le sint pastrate intr-o camera mai mica din cadrul Bibliotecii Judetene “Mihai Eminescu” din Botosani. Sectia pentru copii gazduieste  “Biblioteca Etniilor”. Unica in toata tara prin specificul ei, mica incapere gazduieste in acest moment marturii ale minoritatilor care au reusit in trecut sa lase amprenta asupra orasului Botosani. Lansata la initiativa conducerii Bibliotecii Judetene “Mihai Eminescu”, cea care s-a ocupat de noua sectie a fost profesorul Ana Teletin. Proiectul a inceput in ianuarie 2001, noul sef al sectiei  a luat legatura pentru prima data cu reprezentantii minoritatilor din oras, apoi a contactat,  filialele nationale si ambasadele centrelor culturale pentru a aduna materialele necesare fondului de carte.

“Zic ca am o disponibilitate si asa am reusit foarte usor sa intru in gratiile celor de la comunitatile din oras. Aparind o sectiune noua a bibliotecii, locuind in Botosani dintotdeauna, avind colegi evrei, rromi si in scoala primara si la facultate, nu a fost nici o problema sa colaboram aici”, spune Ana Telentin. Raspunsul i-a venit repede, fiecare asociatie a trimis materiale. Numeroase ziare dedicate membrilor comunitatilor, simple pliante,carti aparute in editii limitate. Timp de patru luni s-au adunat toate donatiile, s-a inceput mobilarea spatiului, iar pe noua mai s-a deschis oficial. “Cind am avut prima expozitie de carte a comunitatilor din Romania a fost chiar un “boom”. Toata cartea pe care am avut-o la momentul respectiv am expus-o pe holul mare al Bibliotecii Judetene si am pus-o in ordine: evrei, armeni, italieni si asa mai departe. A fost un interes major pentru comunitatea din Botosani. As putea zice ca a fost un succes”, povesteste bibliotecara.

La data deschiderii, in fondul de carte erau patru, cinci sute de unitati, iar in momentul de fata acolo se gasesc peste o mie de carti despre toate minoritatile din Romania. Desi orasul nu a avut etnici sirbi sau tatari, pe rafturi se gasesc documente care fac referire la acestia. La raftul “Italienii” se gasesc doua trei carti,povestiri in limba natala, un dictionar si poeme. “Armenii” au o carte despre istoria si originile lor, carti despre personalitati armene, despre mostenirea lor lasata Botosaniului.

Urmarile Holocaustului sint pastrate in marturii, sint numeroase documentele care vorbesc despre evenimentele din perioada legionarismului romanesc.

Europa isi sarbatoreste minoritarii

“In fiecare an am crescut in programe si un merit  personal este ca pastrez legatura foarte bine cu comunitatile si cele locale si cele nationale. Cu o parte din ele m-am intilnit si i-am rugat sa colaboram cit mai bine si sa imi trimita materiale, tot ce este nou despre comunitate. Acum important este sa ai documentul in fond la tine”, vorbeste Ana Telentin. In momentul de fata, lunar ei primesc diverse publicatii de la minoritatile din tara. Armenii trimit “Ararat”, evreii cu “Realitatea evreiasca”, italienii au “Columna”, iar tatarii periodicul “Karadeniz”. Dincolo de aceste colaborari, Sectia “Etniilor” organizeaza  pe 9 mai, de ziua Europei, un festival al comunitatilor minoritare.  Spectacolul este considerat  o ocazie pentru cei curiosi de a afla mai multe despre trecutul orasului in care traiesc. “Comunitatile comunica si vin citeodata si ma intreaba ce mai facem, ce planuri sint.  “”Haideti sa mai facem ceva in comun!” s-a creat o relatie”, pentru etnici, festivalul apare ca un prilej de a se intilni. De la deschiderea filialei si pina in momentul de fata, s-au desfasurat doua programe masive, care s-au derulat pe mai multi ani. Din 2002 si pina in 2005 spectacolele s-au desfasurat sub un titlu generic “Europa este si a noastra”, iar din 2006 s-a mers pe ideea  “comunitatea se prezinta”. Prima editie a fost pentru etnicii armeni, apoi in 2007 au fost evreii. Grupurile sint mici, atmosfera creata este una familiara, aici toti se cunosc intre ei, discutiile rezumindu-se la viitoarele planuri pentru a incerca o alta forma de  promovare a minoritatilor.

Toate evenimentele au parte de “publicitate” doar in spatiul restrins al institutiilor de profil, iar pentru bibliotecara lucrul nu apare ca un obstacol, nu sint reprosuri de adus, nu exista un impediment care sa duca la oprirea acestor proiecte. Sediul, intr-o camera mica, nu pare a fi neincapator, acest spatiu pare a fi suficient.

“Sa mergi mereu inainte!”

Proiectele au luat amploare de la an la an, a fost cam aceiasi formula si aceeaiasi oameni de la comunitati. Alte minoritati nu pot sa mai apara in oras de la un an la altul, oricum directoarea sectiei nu se teme de o posibila stagnare a sectiei.  “Acum trebuie sa ma axez pe altceva si sa imi vina  idei noi. Anul acesta mi-au venit idei noi la anul voi avea alte planuri, poate un concurs de cunostiinte, o expozitie de desene de asemenea. Dar  nu cred ca va fi un moment in care sa ma las. Imi place tot timpul sa fac ceva nou, sa ies in fata cu ceva. In toata munca pe care o desfasor aici acesta este idealul meu: Sa mergi mereu inainte! Un impediment, personal, ar fi sa ma implic si mai mult. Sa dau mai mult din mine si sa incerc in fiecare an  altceva si mai bun.  Dar acum nu se lucreza usor nici cu comunitatile. Tinind cont ca fiecare trebuie sa doneze ceva, fiecare are bugetul lui.  Unele mi-au mai trimis o perioda, apoi au renuntat. Ar mai fi nevoie, probabil, de o persoana  care sa se ocupe special numai de fonduri. Sa colaboreze si mai mult in zilele acestea si cu scolile.”

Intoarcerea spre trecut   

“Tinerii sint interesati in special pentru programele care se desfasoara aici ,avem despre Holocaust. Mai sint studentii care vin pentru tema de licenta. Pe parcursul ultimilor trei ani, la diverse facultati de Istorie, Geografie, studentii au licenta pe o tema despre minoritati, cei din Botosani venind mai intii la noi sa se intereseze despre minoritatile din oras si din tara. Avem si pe cei mai in virsta care chiar vin si vor sa citeasca despre Holocaust, sa citeasca ziarele pentru ca au avut vecini evrei, iar vin acum aici si se mai intilnesc uneori. Sintem o legatura  pentru ei si pentru comunitatea lor”, spune bibliotecara. Sectia a devenit mai mult un loc familiar pentru cei care doresc intr-adevar sa descopere  istoria locala. Acum, cum anul 2008 a fost denumit “anul european al dialogului intercultural”, Ana Telentin s-a ocupat de o noua expozitie dedicata acelorasi minoritati din oras sub titulatura de “File din viata comunitatilor etnice”. Fiind si “aniversarea” vechiului continent, aceasta s-a desfasurat simultan cu un alt proiect numit “O Europa de descoperit”. Ultimul proiect lansat a avut ca subiect judetul Botosani, un documentar despre zonele si traditiile localnicilor. Scopul final ar tuturor proiectelor trebuie sa fie o constientizare constanta, de altfel, a localnicilor asupra anumitor valori urbei in care traiesc.

Pentru numeroase activitati, principalii parteneri ai Anei Telentin sint profesorii de la scolile generale din oras. La etnia rroma, clasele cu predare in limba materna vin la fiecare spectacol cu dansuri specifice. De fiecare data au loc expozitii cu desenele copiilor de la scoli, iar printre cei prezenti la asemenea expozitii sint de multe ori aceiasi copii care isi prezinta desenele in sala.  Proiectele au o vizibilitate mai mare in momentul in care sint incluse in cadrul unor concerte sau alte activitati desfasurate in spatii publice. Insa cele mai multe initiative se desfasoara in locatiile institutiilor de stat, iar pentru ochiul omului de rind, diversitatea culturala intr-un oras mic nu prinde deloc, atit timp cit nu se poate alatura unor vedete de muzica populara.

Dupa sapte ani de cind s-a deschis sectia bibliotecii obiectivul a fost realizat. Pentru o comunitate mica, precum cea a Botosaniului oferta pusa la dispozitie este suficienta. Reactii pozitive au venit din partea strainilor care s-au reintors in oras  si observa o urma de interes pentru oameni care nu mai sint in spectrul public. Tot fondul de carte este considerat un patrimoniu cultural, iar el nu trebuie sa fie uitat, face parte din specificul orasului.

Pentru orice actiune este necesara si o finantare, firmele private nu ofera un sprijin de fiecare data, iar biblioteca este o institutie ce depinde total de bugetul consiliului judetean al orasului. Sprijin exista din partea autoritatilor, dar sumele oferite sint suficiente doar pentru  o desfasurare la un nivel redus.

Pentru viitor se mentine acelasi obiectiv propus in 2001, vor fi cam aceleasi teme, vor fi din nou expozitii si dansuri cu specific traditional. Sansa ca numeroase evenimente sa se repete este mare, dar scopul final al bibliotecii se reduce la o constientizare a localnicilor  asupra unor valori culturale.

George GURESCU