Imagini de la o anarhie mica

Romania nu prea pare sa le priasca anarhistilor. E si normal, la urma urmelor, aici nici atentatele nu mai sint ce-au fost. Nu ca ar fi fost vreunul vreodata, slava Domnului. Iar haosul e deja la ordinea zilei instalat prin Bucuresti, deci “anarhie” nu poate fi cel mai bun termen pentru orice activitate ce se vrea purtatoare de acest titlu.

Astfel, normal ca nu a ingrijorat pe nimeni cu adevarat faptul ca vreo 50 de tineri – sa le spunem clasic deja “anarhisti” de aici inainte – au inchiriat o hala pe undeva pe la Timpuri Noi si s-au mai si trezit cu un taraboi pe cinste din partea jandarmilor. Nici ca “alarmele cu bombe” pe la benzinarii s-au dovedit a fi doar niste borsete uitate ori gunoaie ratacite. Sau ca maidanezii ascunsi “sub pres” s-au infiltrat pe culoarul unic taman cind trecea “cel mai puternic om din lume”, cum avea sa se numeasca presedintele Bush pentru urmatoarele zile de summit.

Unul dintre tipii ce stateau in fata halei de la Timpuri Noi, suparat ca el nu a apucat sa intre inainte sa vina jandarmii, a dat atitea interviuri ca deja incepea sa devina rutina. Gabi, parca-i zicea. Ii cam intrase in singe sa dea declaratii in fata vreunui cameraman repetind urmatoarele: “Aici a fost clar vorba de agresiune. Au venit si i-au batut”. Si apoi ceva cu articolul 30 din Constitutia Romaniei. Era momentul lui sa “straluceasca”, ar spune unii. Desi nu prea era implicat, ca doar ajunsese totusi prea tirziu. Cind nu dadea interviuri, anarhistul dimbovitean nu era mai mult decit un baiat bun. Mai schimba o vorba cu vecinii de pe linga “hala terorista”, mai cerea o tigara. Jandarmii, de alaturi, bine infasurati in muschi si uniforme – “testoasele ninja”, cum le spuneau “amarhistii” – sedeau plictisiti asteptind “noi ordine”. In fabrica unde au “planuit” inscriptii “tero-riste” citiva tineri linistiti au intrat mai multe masini blindate decit la o arestare de camatari. Totul regizat atent, cu plecari in tromba si porti inchise, ca pentru o actiune extrem de serioasa. Dupa vreo citeva ore, armata de ziaristi strinsa la “actiune” s-a risipit plictisita, s-a dus dupa noi “senzatii” mici de summit. Iar a doua zi, “anarhistii” nostri au continuat “complotul” cu vopsele si pancarte in aceeasi “hala blestemata”. O anarhie “bine organizata”, in liniste, de data asta.

Andrei UDISTEANU