Capra noastră, băutura vecinului

În zona industrială a Iașului, pe lîngă Baza 3, pitită la parterul unui bloc înalt, se ascunde o făbricuță de bere care a fost construită acum trei ani. Deși ușa care străjuiește clădirea e pe jumătate deschisă, dinăutru nu se aude niciun zgomot, ci doar se mai observă, din cînd în cînd, siluete care se plimbă dintr-o parte în alta. Înăuntru stau stivuite, una peste alta, cutii însemnate cu logo-ul „Capra Noastră” și deși e abia ora 9.00, angajații par că au început de mult treaba. În hala de cîteva sute de metri pătrați sînt amestecate, din vara anului 2017, după o rețetă a unui maestru belgian, ingredientele care ar trebui să alcătuiască o bere pe gustul românului.

După ce o lungă perioadă a lucrat în domeniul gazelor naturale, Ionel Păsărică a decis acum aproximativ trei ani că e momentul să-și deschidă o afacere proprie care să-i permită să lucreze în țară. Și-a întocmit o listă cu posibile idei de afaceri și după ce s-a gîndit mai bine și a evaluat fiecare opțiune, a rămas cu cea care viza crearea unei beri care să devină un brand local din moment ce în Iași nu exista niciun astfel de produs. „Ideea s-a concretizat așa tîrziu din teama de a nu greși, pentru că nu știam să fac bere și mi-am zis că trebuie să apelez la cei care știu asta. Aveam niște prieteni prin Belgia, iar ei m-au conectat cu un maestru berar și alți doi acționari belgieni”, povestește Ionel în timp ce strînge rapid niște hîrtii care stau înșirate pe masa din fața lui. Își definește întreaga afacere ca fiind o aventură și deși spune că domeniul în care a lucrat înainte era legat de producție, repetă mereu că producția alimentară e mult mai complicată și-ți dă mai mari „bătăi de cap”.

Atunci cînd a început să lucreze la brand a vrut să facă totul cît mai bine și de aceea de multe ori nu s-a implicat în chestiuni pe care nu le cunoștea sau despre care nu știa încă foarte multe detalii. Cum nu aflase foarte multe despre bere, maestrul berar din Belgia, Raymond Franciscus de Saegher, a gîndit rețete speciale care să se plieze pe gustul românilor. Acum, deși mulți dintre prieteni îi cer să facă experimente și să aducă produse cît mai excentrice pe piață, Ionel Păsărică dă dezaprobator din cap și produce în continuare doar berile care ar avea capacitatea să impresioneze un număr mai mare de persoane. „Multe persoane îmi spun să fac o bere iute, să încerc ceva nou. Dacă aș fi în India aș face-o, dar în condițiile de aici, nu. Nu ne permitem să facem experimente de genul acesta pentru că sînt costisitoare și pînă la urmă «Capra Noastră» e o afacere, nu un centru de cercetare”, explică antreprenorul încruntîndu-și sprîncenele.

Am avut niște nopți nedormite în care mă întrebam: „cum să-mi numesc eu berea «Capra Noastră»?”

Din același motiv, pentru că nu cunoștea foarte bine piața și avea nevoie de un nume și un brand puternic, Ionel a apelat la o firmă specializată care l-a ajutat, venind cu zece propuneri de nume din care el trebuia să aleagă doar cinci. Deși „Capra Noastră” nu se număra printre alegerile lui, persoanele cu care a lucrat l-au convins că trebuia măcar să testeze și acel nume care, după ce a fost trecut printr-un studiu de piață, s-a dovedit a fi cel mai puternic. „Îmi suna destul de ciudat, destul de atipic pentru o bere, dar am avut cîteva discuții cu ei și m-au convins că bazîndu-ne pe nume putem crea o poveste faină. Bine, chiar și așa am avut niște nopți nedormite în care mă întrebam cum să-mi numesc eu berea «Capra Noastră»”, își amintește bărbatul rîzînd.

Au ajuns acum, la trei ani de la deschiderea „făbricuței”, să numere opt sortimente de bere. Primele trei, Capra Noastră Albă, Brună Seara, Vagablonda Triplă, au fost cele la care credeau că se vor opri, însă imediat după au mai scos alte două sortimente, apoi încă trei, iar acum își propun să mai adauge trei noi sortimente colecției de arome. Ionel a învățat în timp că e important să ții consumatorul într-o stare continuă de curiozitate, să-l ții conectat cu produsul în sine, spunînd că dacă astfel de lucruri nu se întîmplă e foarte posibil ca potențialul cumpărător să nu mai fie interesat. „Noi am încercat să aducem pe piață anumite beri care nu s-au mai făcut sau care deși au mai fost făcute într-un mod, nu era cel corect. Am făcut cele trei sortimente cu afine, cireșe și rădăcini de andivă exact în modul în care ar trebui să fie, adică nu sînt niște beri dulci, sînt niște beri un pic acruțe, unele sînt cu fructe fermentate – nu adaug suc și nu fac o bere dulce”, explică antreprenorul ieșean articulînd fiecare cuvînd cu un gest al mîinilor.

N-a fost atît de convins la început de continuitatea produsului. Multe dintre locurile în care a vrut să-și comercializeze berea l-au refuzat pentru că aveau deja contracte cu producători mai mari, producători care le puteau oferi și alte beneficii, după cum explică Ionel Păsărică. Bărbatul spune că, cel puțin în producția alimentară, cel mai mare obstacol este intrarea pe piața în care „marii jucătorii” deja au cîștigat o bună parte dintre posibilii consumatori. „Cel mai dificil lucru este listarea în locuri în care lumea consumă bere, dar tu nu poți să intri pentru că marii producători ba le-au dat zece frigidere, ba le-au făcut terase sau le-au dat copertine. Așa că ei întreabă: «tu ce-mi dai?». Ce pot să le dau? Bere scumpă, ce altceva?”, explică bărbatul mototolind o bucată de hîrtie. Este, după cum spune antreprenorul, o muncă de convingere pe care trebuie să o faci din nou și din nou pînă în momentul în care posibilul client decide să reunțe, măcar o dată, la produsul pe care îl consumă deja de ani buni pentru a-l încerca pe cel produs de tine.

***

Ionel se descrie ca fiind „sentimental” și, atunci cînd vine vorba de făbricuța din zona industrială, se poticnește de multe ori, pitindu-se între cutiile în care stau ascunse sticlele de bere. „Am creat un brand local, dar dacă el nu va produce nimic, trebuie să recunoaștem că va veni odată și ziua în care acesta va muri.”