În Basarabia, iarna vine odată cu alegerile

Sîmbătă dimineața, o ceață deasă a acoperit drumul șerpuitor care duce spre Republica Mol­dova. La ieșirea din vama Sculeni nu ai cum să nu observi panoul gigantic cu mesajul „Mol­do­va are viitor!” scris în stînga liderului socialist Igor Dodon, iar pe dreapta deopotrivă ins­crip­țio­nat în rusă. Mătușa Ana sprijinindu-se în baston își tot schimbă scaunul cît mai aproape de șofer. Așezîndu-se lîngă un băiat începe să vorbească așa ca să audă cîți mai mulți: „Mer­geți mîine la vot, dragii mei. Tineretul trebuie să fie mai deștept. E trist că am auzit că și cei care stau în România au votat cu Dodon, nu știu cine i-a influențat, oare buni­cii?”

Duminică, în Copăceni, după ce ploaia și vîntul s-au mai domolit, pe la ora 12 au votat aproximativ 300 de oameni. „La noi în sat, față de localitățile din jur, cele mai multe voturi au fost pentru Maia Sandu”, spune cu un surîs ascuns doamna Elena, profesoara de biologie, pensionată de cîțiva ani, acum membră a co­mi­siei electorale.

Însă nu toți cei care au venit să voteze au și putut s-o facă. În utimii zece ani de cînd sînt ple­cați cu toată familia în Italia, tanti Maria și soțul ei vin pentru prima dată în perioada alege­ri­lor. „De obicei venim acasă în august, dar anul acesta am ales să ne luăm o mini-vacanță acum. Avem destule motive”, spune femeia ținîndu-și de mînă fata de 8 ani care se ascunde rușinată. Beatrice s-a născut în Italia și vorbește stîlcit „moldovenește”, cum zic părinții, dar îi place să vină în Moldova. Sora și fratele mai mare au rămas acolo pentru că muncesc, cel mai proba­bil nu o să se ducă la alegeri. Nici Maria și Gri­gore nu vor vota. „Nu am primit nicio scri­soa­re legată de electorale și nu sîntem trecuți pe listele secției de votare din sat, doar fata cea mai mare este”. Cei de la primărie știu că fa­mi­lia lor este peste hotare, de asta probabil s-au gîn­dit să facă economie de hîrtie. Acest fapt nu-i supără pe soți, pentru că zic că nu știu cu cine să voteze, pe Dodon nu ar vrea, dar nici pe Ma­ia, pentru că au auzit ei că ar fi „special pre­gă­tită de către americani pentru acest post”.

La Bălți, domină panourile electorale de cu­loare roșie ale socialiștilor, iar galbene sînt doar vechile anunțuri de pe stîlpi cu „lucru legal în Europa”. La biroul electoral al secției de votare nr. 12, din centrul orașului un băiețaș îmi taie ieșirea și mă întreabă cu îndîrjire: „Pentru cine ați votat?”. La întrebarea mea dacă procedează așa cu toți cei care ies din încăpere, acesta îmi spune: „Doamna, dați-mi doi lei!”, frecîndu-și mîinile murdare, îmi povestește că nu are ma­mă și tată și stă doar cu bunica. Aceasta i-a spus că toată lumea votează cu Dodon așa că nu știe de altcineva. Are geaca murdară și pe alocuri ruptă, dar nu se sfiește să pună întrebări, iar la sfîrșitul discuției mai insită o dată: „Aveți doi lei?”, apoi fuge spre alți oameni care ies de la urnele de vot cu privirea pierdută în pămînt.

Spre seară vîntul a început să sufle puter-ninc și primii fulgi se așterneau pe mașinile din aceeași vamă, iar vecinul meu de scaun îmi spune ironic privind afară: „Winter is coming!”. La figurat sau la propriu, noaptea de 13 noiembrie 2016, este decisivă pentru Repu­bli­ca Moldova, rămîne de văzut direcția dinspre care va bate vîntul cel mai rece, din rondul de Est sau cel de Vest.

Diana GAINA