Zîmbet ca la Hollywood

Tinere cu talii înguste pășesc cu grijă pe mocheta groasă, im­pri­ma­tă cu modele asemănătoare cri­nului imperial al Franței. Cu gri­jă, pentru ca tocurile decupaților albi sau ale botinelor negre să nu se afunde în plușul albastru.

În hol, două imagini, una i­lu­strînd New York-ul și cealaltă Hong Kong-ul stabilesc distanța diametral opusă dintre concu­ren­tele unui casting de modelling, care își verifi­că coafura în oglinzile din poșete. O femeie blondă in­vi­tă viitoarele mo­dele în sala în ca­re se va desfășura evaluarea lor, mă­surîndu-le din pri­viri. Sca­une­le unei mese aranjate în semicerc sînt ocupate de fete cu pă­rul lung care își cercetează, atent, ri­va­le­le. În încăpere aproape treizeci de perechi de ochi sînt ațintite a­su­pra organizatorului, care încura­jea­ză participantele că în cazul în care sînt respinse, să nu fie de­za­mă­gi­te, „căci nu se știe ce vă rezervă vi­ito­rul”.

Un surîs pentru Brad Pitt

Trecînd măsurile primei aspiran­te pe fișa de înscriere, băr­ba­­tul o atenționează că șol­du­rile par a fi problema, „da­­că nu vei fi su­na­tă și probabil nu vei fi, aș­tep­tăm po­ze cu ti­ne cînd ajungi la 90”. Ce­le din­tîi fe­te pără­sesc sala una cîte una, scru­tînd în­­că­perea ca și cum ar fi uitat ce­va. Una dintre ele „ar fi fost potrivită pen­tru reclame”, îi spune organizato­rul ti­ne­rei blonde care înconjoară talia u­nei concu­ren­te cu un me­tru de cro­itorie. Încetul cu în­cetul, pe verti­cală centimetrii se în­mul­țesc, pînă cînd, în fața juriului se pre­zin­tă o aspirantă la titlul de miss care jură că are 1,80 m în înăl­ți­me. Sceptic, bărbatul își compară sta­tu­ra cu cea a fetei cu păr lung, de cu­loarea nisipului, nefiind convins de spusele acesteia. După tre­cerea măsurătorilor pe fișa de în­scriere, urmează o serie de blitz-uri, cele ca­re beneficiază de aten­ția fo­to­gra­fului pentru mai mult de cinci secunde înțelegînd că au un punct în plus față de rivale. „Zîm­bește ca și cum ai vrea să îl impresionezi pe Brad Pitt”, îi su­ge­rează moderato­rul uneia dintre par­ti­cipan­te. „Atunci pe Mr. Be­an”. Din păcate, nici co­mi­cul nu ar fi fost impresio­nat, căci fata care a încercat să afi­șe­ze un su­rîs ti­mid a plecat doar cu ecoul cu­vin­telor „mulțumim, te mai a­ș­tep­tăm”.

Cînd îmi vine rîndul, așez din i­ner­ție foaia pe care am completat-o pe masă, în fața organizatorului. Strîmbă din nas cînd calculează ra­portul vîrstă-î­năl­ți­me, căci „1,68 e o problemă”. Tînăra blon­­dă mă pri­veș­te com­pă­ti­mi­toa­re, comuni­cîn­du-i acestuia mă­su­ră­torile. Nu am zîm­bit nici pentru Brad Pitt și nici pentru Mr. Bean, însă pentru trei cadre pe filmul fotografului am fost model.

Cătălina DOBROVICEANU