Visele se vînd la kilogram

„Azi, orice produs la numai doi lei”, scrie seducător pe geamul magazinului „Visul imaginației”. Mai încrezător ca Neil Armstrong cînd a pășit pe Lună, intru, dornic să fac un ade­vărat dezmăț financiar cu cei doi lei din buzunar. La vîn­zare sînt scoase doar jumătate din hainele magazinului, restul ascun­zîn­du-se de ochii age­ri ai „de­pen­denților de cumpărături” sub un cearșaf alb de cîțiva metri. „Mă scu­zați vă rog, pot să ajung la băr­ba­ți?”, întreb timid una din clientele, pare-mi-se, fidele ale magazinului.

E o doamnă în vîrstă a cărei experiență în domeniul magazinelor second-hand se vede de la rapiditatea cu care trece prin hai­ne­le de pe umerașe. Toate sînt în­ghe­suite la un loc și abia vezi care-i cu­loa­rea, da­ră­mite dacă-i de băiat sau fată.

După două sacouri verzi și un tre­ning strălucitor și fosforescent ca ves­ta polițiștilor rutieri, găsesc pri­me­le articole masculine. Oricît de mult aș dori eu să-mi cumpăr un par­desiu, rupturile din interiorul acestuia mă fac să mă rezum la o simplă cămașă albastră. A meritat ba­nii.

La mîna a treia

Nemulțumit de primele rezultate, încerc să trec dincolo de bariera visului și ajung la „New style” de pe strada Cuza Vodă. După anunțul de pe geam, kilogramul este cu ju­mă­tate mai ieftin. De în­da­tă ce intri, frigul de afară se sim­te și-năuntrul magazinului. Vîn­ză­toarea, o doamnă înfofolită pînă-n creștetul capului, își caută de lu­­cru prin integramele și revistele de pe tejgheaua roasă. Hainele stau la fel de în­gră­mă­dite, iar singura manieră de sor­tare a articolelor – gecile într-un colț, pa­pucii în cutii, pe jos.

„Dacă vrei să prinzi haine bune, trebuie să vii exact cînd se primește marfa, atunci ai noroc să găsești și haine de băieți, și de marcă”, îmi spune o clientă fidelă. Mai mult, de o bună perioadă de timp nu și-a mai cum­părat haine noi. Mărturisește că a în­ceput să cunoască toate vîn­ză­toa­rele, iar „de revelion mi-am luat o rochie Mango cu șapte lei”.

Un sacou numai bun pentru mine, gri, deloc larg și chiar nu-i lipsea nici un buton. Încîntat, mă duc să-l probez, cînd încolo – „este de damă, cele de bărbați sînt la capătul rîndului”. Într-adevăr, nu degeaba scria pe el XL. Cra­vatele erau mult prea late, iar ur­me­le de vin de la ultima aniversare la care a participat fostul proprietar încă se mai vedeau la baza nodului. „Mergi la Avantaje, este și în Zimbru, și la Gară. E foarte scump kilo­gramul, dar găsești haine aproa­pe noi și sînt de bărbați mai mereu”, mă ghi­dează o amică. Pînă la urmă, hainele îl fac pe om, chiar dacă sînt de la second-hand.

George GURESCU