Unde se strîng lupii

„Cine bea cu mine de ziua mea?”, mă întreabă blonda cu zulufi și talie cît un braț de salcie. Nu o pot refuza. E vineri seara și nu stau în casă nici să dea gerul peste mine. Mîna de basa­rabeni din căminul T14 ne așteaptă cu chitara ascunsă după pat și cu fi­țui­cile mototolite în husa ins­tru­­men­tului muzical. Vasea le scoate pe rînd din geantă, în timp ce Vanea își drege vocea și ne studiază cu aten­ție.Note­le sînt mîzgîlite cu cerneală al­bas­tră, iar portativele sînt desenate strîmb, ca de studenți.

După „încălzirea” cu cîteva pa­ha­re de vin roșu, ne mai trebuie doar o masă de bar și muzică pe care să pu­tem sălta pînă ne anunță chelnerii că dis­trac­ția s-a terminat. Indivizii ma­sivi de la intrarea în Pub25 te lasă să treci doar dacă ai „o domniță la braț”, prilej pentru Igor de a o strînge pe Cosmina la piept. Blonda se încă­pă­țî­nează și o ține toată seara într-o ve­se­lie solitară. Îi plac viitorii ingineri, dar nu-și poate îndepărta gîndurile de la iubitul de acasă. Mîhniți și dezamăgiți la început, bă­ieții se obișnuiesc, ajutați și de cî­te­va guri de Ursus, cu ideea că dom­ni­­șoara Cosmina nu va fi par­te­nera nici unuia dintre ei. Se orientează spre al­te fete. „E mare barul. Las’ că ne des­curcăm noi” și pornesc la vînă­toare cu bumbii de la cămașă des­che­iați. Peste cîteva minute, se întorc și mai posomorîți, dar își revin după pri­­ma melodie a celor de la Zdob și Zdub. „Sînt flămînzi, ca lupii”, observă, la rece, din colțul îndepărtat al celor trei mese de lemn, Vanea. Își strînge fe­ri­cit prietena la piept. Refuză să se prin­dă în hora colegilor de facultate. E mai romantic să stai la lumina lu­mî­nărilor de pe parvazul geamului cu vedere spre Orange Shop-ul din „Tu­­dor”. Din cînd în cînd, îi trădează bli­țul unui aparat în­că­pățînat.

Chelnerul Ionuț urmărește atent grupul săltăreț din capătul încăperii. Parcă prea mult zgomot pentru o co­mandă de doar 23 de lei. Între timp, pe mese își fac loc alte și alte sticle goale de Fetească neagră și Pepsi la PET mic. Ionuț nu știe de „încăl­zi­rea” din cămin. Ne aduce no­ta și aș­teaptă bacșișul. „Ne pare rău, frate, nu s-au pus încă bursele”.

Lina VDOVÎI