Un meci galben de supărare

Masa presei nu e o chiar o masă. În stadionul Emil Alexandrescu, zona rezervată presei e doar o tejghea lun­gă, sub care abia încape o pe­reche de pi­cioare de ziarist. Mier­curi seara, la ora 21:00, aproape 20 de reprezentanți ai presei stăteau înghesuiți cot la cot, printre firele de la laptop, așteptînd în­fri­gurați începutul me­ciului dintre FC Vaslui și CFR Cluj. În spatele lor, în același sector minuscul, încă pe-atîția spectatori cu bilete la tribuna 0 și-au făcut încet loc pentru o perspecti­vă cît mai bună. Dacă ploaia și locurile ocupate de pe scaune i-au împins în acea zonă, a fost nevoie de intervenția organizatorilor pentru a-i evacua.

Cojile de semințe aruncate dis­cret spre ei de către ziariști n-au avut efect. Unul dintre cei infiltrați abuziv la ma­sa presei a încercat să se fo­lo­seas­că de pile pentru a-și păstra locul: „pe mine m-a trimis aici comandantul cutare de la Jandarmerie”. A fost re­pe­de convins de unul dintre oficialii ieșeni, care i-a răspuns că „înțeleg că te-a bă­gat aici, dar nu pot să te las, vin ăștia de la București care nu se uită la pilele tale de-aici, asta e!”.

După ce atmosfera s-a mai rarefiat, jurnaliștii veniți din Vaslui, Cluj sau București și-au putut vedea li­niș­tiți de treabă. Cei de la centru scriu de zor la laptopuri, cu cîte trei ferestre de messenger deschise odată, ardelenii vor­besc între ei și mai notează cîte ce­va pe foaia de joc, iar vasluienii își con­tinuă lucrul la produsele din floa­rea soarelui, sorbind cîte o înghițitură de Cola primită gratuit.

Punem pariu?

Meciul începe pe nesimțite, cu lo­vi­tura de start aparținînd galben-ver­zi­lor. La fel se și termină cele 90 de mi­nu­te, și apoi și cele 30 de prelungiri. Pe teren, două echipe sensibil egale ca valoare, dar și la fel de obosite după un campionat mai amețitor decît de obicei. Singurele sclipiri din timpul me­ciu­lui au venit de la fulgerele care au brăz­dat la intervale neregulate cerul. Ziariștii prezenți la conferință s-au ri­di­cat la nivelul pretențiilor. Au înjurat arbitrul, pe Alexandru Deaconu, au suspinat la fiecare ratare a favori­ți­lor și au oferit sfaturi tactice prețioase. Trei dintre ei, cu adevărat jurnaliști spor­tivi, cu burtă, ochelari și chelie, s-au re­zumat doar să aplaude. La finalul celor 90 de minute unul dintre ei s-a întors spre un organizator cu care se avea bi­ne și l-a întrebat „îl rupi tu sau îl rup eu?”, arătîndu-i un bilet de pariuri. Apoi s-a dus la alt coleg, cercetînd si­tuația din meciul Estonia – Croația.

Cu adevărat spectaculoase au fost cele 15 minute dintre cele două re­pri­ze, în care sponsorul principal a oferit un spectacol de lasere și lumini. Din păcate, nu au împărțit și o bere ju­că­to­ri­lor, să le mai dezlege picioarele. În schimb, în tribune, cei aproape 4000 de galbeni-verzi veniți gata supărați la Iași de la Vaslui, și-au pus prima dată mîi­ni­le în cap cu o oră înainte de pri­mul fluier al arbitrului, odată cu pri­mele bubuituri ale grindinei care s-a abătut asupra orașului. Și au continuat la fel pe tot parcursul meciului, beneficiind și de superioritatea numerică față de rivalii veniți de la Cluj, numai 2000. Înjurăturile și protestele lor, precum și bannerul „Cine Fură-n România”, l-a de­terminat pe alt organizator să afir­me: „Dom’le, am fost și printre ăilalți, și printre ăștia. Diferența e ca de la cer de la pămînt. Dacă clujenii au venit chiar și băuți, și-au văzut de treaba lor. Au cîntat frumos, au venit cu femeile, civilizați dom’le. Dar vasluienii sînt sub orice critică”. Numai ce-a terminat fra­za, că din sectorul galben au în­ce­put in­juriile la adresa Politehnicii Iași, neimplicată de nici o culoare în meci.

După loviturile de departajare, zia­riștii s-au risipit care-ncotro. Vasluienii au plecat capul și-au mai aruncat o su­dalmă înspre arbitru, clujenii au luat-o că­tre galeria lor în sărbătoare, iar bu­cureștenii s-au dus să-și facă treaba: ci­neva trebuia să ia și reacțiile „la cald”. Doar pe femeia ieșită să reclame zgomotul artificiilor de la miezul nopții n-a mai auzit-o nimeni.

Alex VARNINSCHI