Ultimul șerif al Iașului

Pe șoseaua lucioasă, acoperită cu un nou strat de asfalt, stă ancorat lîn­gă bordură un utilaj asemănător unui tanc cu caroserie de plug pentru arat cîm­pii. În juru-i, împrăștiați strategic, mun­citorii așteaptă ceva.

Printre zgomotole mașinilor de pe stra­dă se disting caii-putere turați ai unui camion oranj, ale cărui roți scîr­țî­ie a­menințător în fața carului pentru șo­se­le. Lucrătorii privesc, cu mîinile la spate, cum din camion este des­căr­cat asfaltul și totul se pune în mișcare. Startul este dat de un claxon scurt din cabina plugului stradal, iar muncitorii se în­țe­leg prin gesturi, corzile vocale nefiind destul de performante pentru a a­co­pe­ri vuietul mașinăriilor.

Soba de pe mijlocul străzii

Trecătorii grăbesc încrîncenați pa­șii, ca­re trepidează odată cu trotuarul, cu băncile acoperite de frunze galbe­ne sau cu clădirile din jur. Numai un domn cu pălărie deschisă la culoare privește marșul utilajelor și al muncitorilor ca și cum ar memora procesul de turnare al asfaltului.

La un moment dat, conurile în do­uă cu­lori care delimitează benzile de cir­culație se opresc din tremurat. Fu­ria tancului a încetat la semnul unui băr­bat cu niște hîrtii în mîini. „Ce faci, șe­rifu’?”, iar Șeriful vrea să afle pînă un­de ajung cu lucrările. „Pînă la ca­păt”, evident. Capătul străzii, la se­ma­for. Pî­nă acolo au de lucrat, apoi se mu­tă pe „Elena Doamna”. Din spate vin către Șe­rif două mașini pentru nivelat as­fal­tul, huruind amenințător. Ur­mea­ză o co­re­gra­fie în sincron, tractoarele cu tra­fa­lete metalice întîlnindu-se la ju­mă­ta­tea distanței pentru a se de­pă­r­ta din nou. Din șosea ies aburi.

În pauza dintre reprezentații, do­uă ti­ne­re apreciază din priviri amploarea spec­tacolului. Ținîndu-și ochelarii la ochi cu două degete, una din ele se a­plea­că ușor peste bordură. Curioasă, întinde mî­na spre sol. „E sobă, fată!”. În de­pă­rtare, un muncitor pare uitat printre conurile care semnalizează podiumul din bitum. Urmărește atent mașinile care trec pe lîngă el gata să muște din fîșia aburindă și își aruncă din cînd în cînd, privirea către utilaje­le masive ca­re stau amărîte lîngă trotuar.

În jurul lor, muncitorii adunați stra­tegic aș­tea­ptă ceva. Poate îl așteaptă pe Șerif să examineze șoseaua netedă sau să dea notă coregrafiei tambure­lor.

Cătălina DOBROVICEANU