“Sint Ionut si sint alcoolic!”

“Salut, Ionut!”, vine raspunsul negresit din partea celorlalti membri ai grupului. Acum citiva ani, cineva a incercat sa scape de aceasta eticheta: “Eu m-am vindecat, de-acum spun doar “Sint Vali”“. “Nu, boala asta o vei tiri cu tine toata viata”, i s-a raspuns. Aici toti sint egali, indiferent de virsta, culoare politica sau cantitatea si calitatea consumata. Singura conditie la o sedinta este: “Cine a baut astazi nu va vorbi”. In astfel de conditii, am fost nevoit sa mint pentru a-mi spune povestea. Eu nu beau ca sa ma distrez, ca restul adolescentilor, ci pentru ca am o parere proasta despre mine si numai dupa citeva sticle ma simt bine in propria piele si pot relationa cu cei din jur.

Irina e tot la prima sedinta si se supune regulii tacerii. Ea spune ca vrea pentru moment doar sa urmareasca, dar rosul din obraji o tradeaza. Recunosti un alcoolic dupa geaca verde prafuita, pantalonii care nu se mai gasesc pe piata si plasa cu nimicuri in ea. O mai poti dibui si dupa privirea insistenta, aproape chinuita, pe care i-o acorda oricui vorbeste.

Primul e cu pacat

Ca sa te lepezi de alcool nu trebuie sa te gindesti decit la propria persoana. N-o faci pentru familie sau prieteni, aici numai tu contezi. Canonul, in esenta, este simplu: “Regula de 24 de ore” si cea “a primului pahar”. Prima iti interzice sa consumi orice fel de bautura, fie si bere sau vin, timp de o zi. Insa pentru cei slabi, timpul se poate reduce si la citeva ore, atit timp cit reusesti sa nu bei in intervalul propus. Sedinta este un bun exercitiu, pentru ca, vrei nu vrei, pina la sfirsitul acesteia esti abstinent. Regula primului pahar e si putin mai drastica, presupune sa nu consumi deloc, pentru ca primul pahar este cel pacatos si daca l-ai baut, esti ca si pierdut. Acestea sint solutiile propuse de liderul de grup, care in martie implineste trei ani de abstinenta.

Dupa sedinta, vine si al doilea

Pe Alex nu-l cred ca s-a lasat. Sta la doua locuri in dreapta mea si vorbeste cu Mihai, alt membru nou. Povesteste despre patima alcoolului vadit afectat, cu fata prinsa in palme, frecindu-si barba. Cum sta aplecat, mai arunca priviri taioase membrilor cind raspunde la vreo intrebare. Ulterior, recunoaste ca este bautor constant. “Am saptamini cind nu ma ating de alcool. Dar si cind beau rup stilu’“. Numai trei au ocazia sa vorbeasca pe indelete. Restul doar asculta si mai aproba cu cite un “Asa este. Daca nu esti hotarit sa faci schimbarea asta numai pentru tine si pentru toata viata ta, alta cale de intoarcere nu exista”.

Pina la sfirsitul sedintei, roseata din obrajii Irinei dispare. Nu mai este asa agitata si nici privirea nu-i mai joaca feste. Pare mai imbarbatata, insa miscarea miinilor o tradeaza. Nu se va simti cu adevarat in siguranta decit sub prelata albastra “Timisoreana”, transformind “Regula de 24 de ore” in “Exceptia de zece minute”.

Ioan STOLERU