Parada culorilor împrăștiate pe asfalt

Steagurile fluturate, țipetele și zum­zetul făcut de sutele de stu­den­­ți adunați în fața corpului A al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) îți dau impresia că stadio­nul de fotbal s-a mutat cîteva sute de metri mai jos. La Parada or­g­­ani­za­ți­ilor studențești de la FEstudIS, cei pre­zenți nu au mai ținut cont de lumea din jurul lor și parcă s-au în­chis în propriul balon în care ve­se­lia generală i-a făcut să danseze, să cîn­te și să țipe pînă au răgușit.

Pentru că plecarea se dă totuși din fața corpului B al UAIC, unde sînt adunate cele mai numeroase aso­ciații, care deja au început să flu­ie­re și să țipe, șirurile colorate de stu­den­ți au trebuit să se despartă în două: cei care merg pe jos și cei care se în­grămădesc în mașini colorate cu însemnele asociației pe care o re­pre­zintă. Astfel că o parte din cei de la Asociația Studenților Informati­cie­ni Ieșeni (ASII) rămîn pe lîngă dubița ornată cu baloane albe și roșii, din care răsună melodii de club și cîteva fete urcate în spate deja dan­sea­ză. Între timp, mai trag cîte un ochi la mașina verde a colegilor lor de la Li­ga Studenților de la Geografie și Geologie (LSGG), din care iese un copac cu frunze la fel de verzi ca tri­courile lor. Și pentru că aceeași cu­loare este reprezentativă pentru încă două ligi, Liga Studenților Eco­nomiști (LSE) și TERIS, fiecare caută să se diferențieze prin ceva. Bă­ieții cu părul colorat verde, iar fe­te­le vopsite pe față și pe buze cu aceeași culoare, agitîndu-și pampoa­nele asemenea unor majorete. Aso­cia­țiile care nu au găsit nicio ma­și­nă de închiriat sau de pictat au încercat să fie mai inventive și au ales alte „mij­loace de transport”.

Asemenea unor învingători în avans, cei de la Asociația Studen­ți­lor de la Facultatea de Construcții și In­stalații, cîștigătorii paradei de anul trecut și de anul acesta, fugeau ve­seli cu trofeul în mînă, luîndu-se în glumă la întrecere cu colegii lor de la Liga Studenților de la Mecanică, care purtau în mînă cîte o cheie fran­ceză de cîteva ori mai mare decît una normală, de culoare argintie.

Cei de la Ar­tium ori au mers ieșiți pe jumătate în afara geamurilor unui Tico pictat colorat de ei, ori s-au ur­cat cu o chitară într-un cărucior de cumpărături de la Billa și i-au în­dem­nat și pe alții „să nu mai fie triș­ti și să fie artiști.” Întîlnirea din fața Palatului Culturii cu asociațiile din Tudor i-a zăpăcit pînă și pe poli­țiș­tii care dirijau circulația și care nu mai știau în ce direcție să se uite, stu­den­ții sărind veseli din toate colțurile. „Haideți, haideți, treceți mai repe­de nu vă mai lălăiți atîta”, striga unul dintre ei fiecărui student în parte de pe trecerea de pietoni.

Asemenea unor învingători în avans, cei de la Asociația Studen­ți­lor de la Facultatea de Construcții și In­stalații, cîștigătorii paradei de anul trecut și de anul acesta, fugeau ve­seli cu trofeul în mînă, luîndu-se în glumă la întrecere cu colegii lor de la Liga Studenților de la Mecanică, care purtau în mînă cîte o cheie fran­ceză de cîteva ori mai mare decît una normală, de culoare argintie. Ca de fiecare dată, glasurile studenților din Tudor le-au acoperit pe cele ale studenților din Copou, băieții fiind mai numeroși și cu glasuri mai pu­ternice. Iar asta se cunoștea și din cît de multe fete erau cocoțate pe umerii lor, ținîndu-i de gît.

Nu se mai știe dacă muzica da­tă prea tare în boxe sau diferitele sloganuri care au ieșit din plămînii stu­­denților au scos din spital și trei băr­bați îmbrăcați în pijamale care au ieșit să-și bea cafeaua scăldată în gălăgie. Însă au chicotit împreună cu șoferii care făceau cu mîna și claxo­nau asemenea unor copii fericiți.