Next si altul la rind

Ma vedeam o „Megastar” inainte sa ma uit bine in oglinda, dimineata. Caravana lor a ajuns in Iasi si nu am ratat ocazia sa ma prezint in fata juriului cu vocea pregatita si un optimism ce il intrecea pe cel al lui Iantu pe vremea cind inca mai era aghiotantul lui Banica Junior, in The Fifties.

Este a doua zi de preselectii si organizatorii deja exclama ca sintem si mai multi decit se asteptau. Am prins ceva sperante cind am vazut ca in fisa de prezentare a trebuit sa raspund la intrebarea: „Ce ai de gind sa faci daca treci de etapa aceasta a concursului nostru?” Dupa ce, sigur, o sa ma alegeti, am de gind sa le flutur un „Multumesc” prin fata si am sa ma mut in capitala.

Stau la coada de citeva minute si tot ce aud sint replici deloc incurajatoare: „Nu am avut atitea emotii nici la examenul de bacalaureat!”, „Nici nu am reusit sa dorm asta-noapte!”

Odata predate fisele trebuie sa am pregatite de acasa o poza-portret si o copie de  buletin. Mi se lipesc pe piept abtibilduri cu numere. Sint a 18-a si ma bucur ca am timp sa fac vocalize. Galagia si forfota din sala imi acopera vocea cu toate ca ridic tonul cit ma tin plaminii. Preselectia incepe, iar concurentii intra cite patru, la indemnul unei voci cu accent bucurestean. La fiecare zece minute este chemat cite un concurent, sa se mentina numarul de patru persoane din sala de auditii. Nu ma plictisesc, imi fac singura singe rau si ascult lamentatiile celor care ies dezamagiti de la marea preselectie. N-as vrea sa seman cu cei care ies bosumflati, tacuti, semn ca nu i-au placut lui nenea Iantu sau lui tanti Urziceanu.

Iantu nu e sufletul meu pereche

Dupa ce am asteptat suficient de mult incit sa-mi inventez emotii si sa-mi pierd vocea, intru in ultimul hol dinaintea salii de audienta. Un bucurestean inalt cu aer de turc sau arab, glumeste pe seama bujorilor mei: „Te vor pune pe un gratar si te vor intorce ca sa fii numai buna de mincat”. Mi se mai domolesc trepadusii din stomac si ma decid: „Sint calma, sint calma”. Printre suspine si valuri-valurele de lacrimi pe obraji, concurenta dinaintea mea ma invita sa intru. Si imi vine rindul la impresionat si prima privire mi-o indrept catre juriu. Pe scena, intr-un decor mult prea roz, juriul format din Aura Urziceanu, Virgil Iantu, Adrian Despot si Razvan Mazilu, asteapta prestatia mea. Doamna din juriu este singura care imi zimbeste incurajator. Incep. Prima piesa, „Soulmate”. Ma tin de linia melodica, emotiile insa ma intrec si simt ca pierd batalia cu trepadusii. Dupa o tacere care este foarte clara pentru mine, Virgil Iantu ma mustruluieste din priviri, parca ii pare rau de o fata asa talentata ca mine, dar imi zimbeste ironic si incheie auditia cu un „Multumim”.

De un an nu ma mai uit la Megastar.

Geanina SOPRON