Merele de Voroneț

Intru alene în Parcul Expoziției și imediat sînt întîmpinat de corturile mari, albe, care ocupă toată aleea, și de mu­zi­­ca house cu filon turcesc. Nu am timp să inventez o poveste în caz că mă în­treabă cineva ce fel de vacanță caut sau ce vreau să vizitez și fac un tur al ofertelor. La standul unei agenții de tu­rism, reprezentanții încă mai aran­jează ofertele.

Ajung din nou la intrare și pășesc în primul stand. Înăuntru, două fe­mei șușotesc și din cînd în cînd se uită cu coada ochiului la mine. O panoplie de foto­gra­fii vechi cu monumentele din Iași mă duce cu gîndul la vremurile pre­zentate în poze.

Într-un colț, o mă­su­ță cu ouă în­con­deiate nu are prea ma­re atracție. Cei cîțiva oameni prezenți vizio­nea­ză un filmuleț cu „10 motive să vizitezi Ia­șul”. E ceva cu istorie, tra­di­ție și biserici. Nu-l rețin de­cît pe al ze­celea: „Bu­cu­ria de a trăi într-un spațiu plin de via­ță”. Pe o fotografie în care este Obe­lis­cul cu lei din Par­cul Co­pou, scri­e că e cel mai vechi mo­­nu­ment din Ro­­mâ­nia, construit în 1834. Pî­nă să mă întorc să le în­treb da­că este a­de­­vărat, cele do­­uă fe­mei ieșiseră la o ți­ga­­ră.

La un stand cu o­ferte de vacanță în Gre­cia, doi po­lițiști co­­­munitari să uită a­tent la prețuri. Lîn­gă ei un copil spar­­ge un ba­lon, și le adu­ce a­minte că sînt „scro­fu­loși la da­­to­rie”, ui­tîn­du-se atent de un­­de a venit zgo­mo­tul.

În alt cort, aranjat sim­­­plu, mă a­tra­­ge un colac ma­­­­­­re și rumen „fă­cut la cuptor de lem­ne”, după cum mă infor­mea­ză doam­na, și un coș cu mere roșii de la mun­te. Mi s-a făcut poftă de un măr și intru să văd da­că mă aleg cu vreu­nul.

Reclame cu fetițe populare

Un bărbat interesat de o vacanță la Voroneț o întreabă pe gazda dacă sînt ca­lești în caz că vrea să iasă la plimbare. Răspunsul vine prompt: „Sînt și pisci­ne”. Ridic o sprînceană către ea. Zîm­­bește. E îmbrăcată în costum po­pu­lar. Își promovează vila detaliind con­dițiile de patru stele. Mă îndeamnă ca atunci cînd merg în vacanță la Voroneț să caut „vila cu o fetiță îmbrăcată popular pe reclame”. Nu zic nimic, iau un pliant și mă fac interesat.

Îi testez ospitalitatea și îmi fac cu­raj, întrebînd-o dacă pot să iau un măr, motivul pentru care am și intrat acolo. Zîmbește larg și îmi face semn cu mîna să îl aleg pe care îl vreau. Îl aleg pe cel mai frumos, îl bag în geantă și plec aca­să. În va­canță, altă dată.

Georgel COSTIȚĂ